Va veni o zi in care nu vom mai putea sa ne spunem nimic. Va veni o
zi in care la celalalt capat al telefonului, unul dintre noi nu va mai
putea sa raspunda, nu va mai vrea sa fie acolo. Tot ce traim, traim
acum…si apoi ne pregatim sa ne incheiem socotelile, pentru ca da…vine o
zi, cand se va sfarsi, cand astazi tremuram de emotie din toate
incheieturile , iar maine ne vom mira din ce motiv. Maine, astazi va fi
ieri!….Ne facem iluzii, visam, dar maine sunt toate doar povesti. Nu
stim sa traim la timp, nu mai stim sa luptam pentru visele noastre, nu
mai stim sa privim…Ne dorim, apoi ne plictisim. Tot ce cladim cu truda
si ambitie daramam maine cu un singur suflu. Din nimic nu mai ramane
nimic!
Din tot ce am trait, ramane praful…sa il imprastie vantul pe unde o
putea. Noi devenim pulbere. Ne credem insemnati, dar sfarsim toti la
fel, nu luam cu noi decat ce traim azi. Nu murim decat cu regretul ca
n-am facut destul…cand puteam face, si totusi n-am facut.
