Just a song...

Din cauza ta Druey:|

De ce?....asa vreau EU!!!!

Observ cum in ultima vreme, apar din ce in ce mai multe persoane care au impresia (falsa) ca ma cunosc mai bine decat parintii mei sau mai bine decat ma cunosc eu . Si asta doar pentru ca au pasiuni pe care le am si eu sau pentru ca asculta aceeasi muzica pe care o ascult eu sau pentru ca , pur si simplu, asa isi imagineaza ei . Aaa ca m-am decis sa clarific pentru toata lumea cine sunt eu .
Cand eram mic , mi se spunea “Blondul” , datorita galbenelii din cap care se cheama par . Aveam mult par pe cap cand eram mic, dar acum am mai multa minte si ,deci, mai putin par . Mai nou, mi se spune “Serj”
Ce imi place ? Asta e simplu. Imi place muzica buna, imi plac oamenii oameni si porcii porci, imi plac conversatiile care dureaza zile intregi , dar in care subiectul principal este “nimic “ Imi plac multe insa nu are rost sa le pun aici...nici nu ar incapea:)
Ce nu imi place ? Asta e si mai simplu . Nu imi plac persoanele ( fete, in mod special) care simt nevoia sa isi puna o tona de machiaj pe fata, atunci cand se duc la paine. Nu imi plac persoanele care dau LIKE pe FACEBOOK la orice , doar pentru ca e la moda. Nu imi plac manelele. Am zis ca nu imi plac, nu ca nu ascult niciodata. Deci , atentie ! Nu imi place sa lingusesc. Nu imi place sa fiu lingusit. Prefer sa mi se spuna in fata “ Ba , esti un bou ! “ , decat sa aud pe la colturi . Nu imi plac oamenii care se cred prea inteligenti , desi nu sunt. Din cauza asta, se afunda si mai tare in prostie. Nu imi plac pitiponcelile si cocalarelile sau becalismele prezente in televiziunea moderna.Lista e lunga. Nu imi plac persoanele care spun ca nu asculta in viata lor manele, dar la primul pahar de alcool sunt pe masa cu Guta in fundal si cu sticla in brate. Nu imi plac relatiile in care partenerii evita sa isi spuna de la inceput “ Tu, femeie/barbate ce va trebui sa ma suporti, eu sunt asa si asa si asa si asa. Asta sunt si nu ma pot schimba prea usor. Ce zici? Iti mai place de mine ? “ . Acum lumea prefera varianta scurta si plina de miere aproape expirata.  “ Vai, iubi, sunt cel/cea mai ne-gelos/oasa din lume, cel/cea mai cuminte, cel/cea mai sincer/a ,etc “ hai sictir.... . 
Asadar, pentru toti cei care cred ca ma cunosc, am de spus doar atat. Nici eu nu ma cunosc in totalitate. Si ma vad zi de zi. Voi cine sunteti?

O noua ocupatie:D:D

Mai nou sunt preocupat de gesturile marunte ale oamenilor obisnuiti si m-am hotarat sa studiez strambatul din nas:D. Fac asta de aproape o luna de zile. Stau ca un motan la panda si cum stramba cineva din nas, prind repede miscarea si o sigilez intr-o cutie de chibrituri. Apoi o pun intr-un fel de insectar care se numeste "strambatar":)) si o cataloghez cu grija. Asa cum niciun fluture nu seamana cu altul, nicio strambatura nu seamana cu alta. Unii oameni se stramba tuguindu-si de asemenea si buzele, ca si cum ar vrea sa-si pupe singuri varful nasului. Unii isi muta gura in partea stanga, de parca ar vrea sa vada cat de aproape de ureche o pot duce. Altii isi muta gura in partea dreapta si parca isi doresc sa o lase parcata acolo.  Altii isi deschid larg narile, ca si cum ar face curatenie de primavara si vor sa lase sa intre soarele si aerul curat in cele doua boxe intunecate. Altii, dimpotriva, par sa-si blocheze nasul si sa-l inconjoare cu o invizibila banda galbena de protectie "pe aici nu se trece". Altora le freamata nasul intr-un mod ciudat si d-abia atunci observi cat de tare seamana nasul lor cu un plop. Si altii stramba din nas in interior. Dar pentru strambatul nasului din interior imi trebuie cu totul alte instrumente de observatie asa ca voi reveni cu informatii intr-o alta zi.

De 6 x Uneori!!!!

           Uneori e bine sa nu mai astepti nimic de la oameni. Sa nu astepti sa te inteleaga…de cele mai multe ori nu te intelegi nici tu. Sa nu te astepti sa fii o prioritate pentru ei si nici macar sa se gandeasca si la tine cand iau decizii. Numai atunci cand vei invata sa nu ai asteptari de la ei te vei pune singur la adapost de noi dezamagiri.
           Uneori e bine sa fii rece. Acorda-ti o zi in care sa fii indiferent, sa nu-ti mai pese de ceilalti, o zi in care esti tu pe primul loc. Permite-ti pentru o zi sa fii egoist, sa te gandesti doar la tine si sa nu-ti planifici cu atentie fiecare miscare de teama sa nu fie ranit cineva. Poate in ziua aceea unii vor fi uimiti sa afle ca pamantul nu se invarte in jurul lor, iar tu…tu vei vedea ca nu ai nevoie in viata ta de oameni care secatuiesc tot ce e mai bun din tine.
           Uneori e bine sa nu gandesti. Sa nu te gandesti ca fiorul pe care l-ai simtit tu a fost real. Ca l-a simtit si el/ea. Poate a fost de la frigul de afara:) Inima iti spune ca fiecare gest al celuilalt poate sa insemne ceva…pentru prima data in viata ta nu te gandi la asta, nu mai incerca sa descifrezi;IGNORA
           Uneori e bine sa traiesti momentele asa cum vin. Azi nu-ti mai calcula miscarile astfel incat sa ajungi maine la destinatia dorita. Chiar si in carti multe povesti au final deschis…de ce crezi tu ca ai putea sa iti planifici viata?
           Uneori e bine sa accepti ca lucrurile nu depind numai de tine. Ca fericirea nu vine atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea si ca noi, oamenii, nu suntem facuti ca sa apartinem unii altora. Cu toate acestea…un om este cu adevarat “al tau” atunci cand nu faci NIMIC ca sa-l tii langa tine, iar el este inca acolo.
           In fine…uneori (foarte rar) reusesc sa fac lucrurile de mai sus. Dar in putinele momente in care mi-am facut mintea sa taca si am pus Stop emotiilor, mi-am dat seama ca trebuie sa inveti sa iti fii de ajuns tu insuti si sa nu te lasi definit de oamenii din jur. Pentru ca oamenii pleaca, iar la sfarsitul zilei…TU esti TU indiferent langa cine stai.

Doar o stare ce dureaza ffff putin:|

Uneori mi-e greu si atunci devin slab si trist. In prima faza, depresia are 1-0. Ma baga intr-un sac negru, are impresia ca a castigat razboiul si se bucura ca un corb oribil ce e.

Apoi se intampla ceva. Exact cand nu mai am deloc putere si vreau sa traiesc in sacul negru, departe de lumina si de oameni si de orice bucurie, ma salt la suprafata, imi prind de fata cu carlige de rufe un zambet mic, ma zbat sa ies si sa ma departez de griji si incerc sa rad ca si cum n-am nicio grija pe lume. Sa iau fiecare zi grea ca pe o zi un pic mai usoara.

Si timpul trece, vin vremuri mai bune, supararile lasa urme care se sterg usor-usor si bag sacul negru inapoi in dulapul corbului. Sunt foarte recunoscator ca, desi sunt un om pasnic, inca pot sa ma lupt cu mine insami si sa inving.

Dar adevarul e ca in astfel de momente mi-as dori ca oamenii din jur sa fie mai intelegatori, rabdatori si mai iubitori.

Love America!!!;))

N-am prea scris… deloc despre marea si minunata, cea mai beton si ca lumea tara din lume… pentru ca nu prea stiu mare lucru despre ea..insa stiu ca o vacanta in America ar fi prea bestial:D...Imaginile vorbesc de la sine...tot americanii se distreaza mai bine ca noi...dar...au si cu ce:P

Mai gasim oameni seriosi?

       Vad tot mai des oameni suparati si dezamagiti, aud aceasi vorba ca nu mai exista “oameni” de calitate. A fi om este o calitate in ziua de astazi si tind sa le dau dreptate.. partial. Cum adica nu mai exista “oameni”? Sunt inca destui cu bun simt, respectuosi, cu mintea limpede, seriosi, etc. Dar nu ii vedeti voi. In ziua de astazi nu se mai pune pret pe inteligenta si umor, pe respect si bun simt.  Automat aceste calitati sunt stopate sau ascunse de gloata trasa la indigo. Bunatatea este considerata de multe ori o slabiciune ce trebuie exploatata. Inteligenta paleste in favoarea bunastarii financiare.   Umorul de calitate este plictisitor, de ce trebuie sa gandeasca cineva o gluma? Ne rezumam la glume ce nu trebuie mestecate chiar daca sunt de o calitate inferioara. Recomand calmarea imediata, nu exasperati. Fiti oameni si altii la randul lor isi vor arata adevarata fata. Nu cred ca este nevoie sa va invat cum sa cititi un om. Atentie la mediul in care a crescut, anturajul in care se invarte, etc. Fruntea sus si bucurati-va de viata, avem o singura viata.. o singura sansa.

I love Rihanna!!!!!!

Ok..e sambata..iar asta e un topic care nu zice nimic. Doar ca...am ajuns sa o ador pe Rihanna din cauza acestei melodii:| Shine bright like a diamond Shine bright like a diamond Find light in the beautiful sea I choose to be happy You and I, you and I We’re like diamonds in the sky You’re a shooting star I see A vision of ecstasy When you hold me, I’m alive We’re like diamonds in the sky I knew that we’d become one right away Oh, right away At first sight I left the energy of sun rays I saw the life inside your eyes So shine bright, tonight you and I We’re beautiful like diamonds in the sky Eye to eye, so alive We’re beautiful like diamonds in the sky Shine bright like a diamond Shine bright like a diamond Shining bright like a diamond We’re beautiful like diamonds in the sky Shine bright like a diamond Shine bright like a diamond Shining bright like a diamond We’re beautiful like diamonds in the sky Palms rise to the universe As we moonshine and molly Feel the warmth, we’ll never die We’re like diamonds in the sky You’re a shooting star I see A vision of ecstasy When you hold me, I’m alive We’re like diamonds in the sky At first sight I felt the energy of sun rays I saw the life inside your eyes So shine bright, tonight you and I We’re beautiful like diamonds in the sky Eye to eye, so alive We’re beautiful like diamonds in the sky Shine bright like a diamond Shine bright like a diamond Shining bright like a diamond We’re beautiful like diamonds in the sky Shine bright like a diamond Shine bright like a diamond Shining bright like a diamond We’re beautiful like diamonds in the sky Shine bright like a diamond Shine bright like a diamond Shine bright like a diamond So shine bright, tonight you and I We’re beautiful like diamonds in the sky Eye to eye, so alive We’re beautiful like diamonds in the sky Shine bright like a diamond Shine bright like a diamond

Ce sa fac cand nu imi este somn????

Dragi astia care ma cititi, aseara a avut loc o premiera in viata mea. Pe la 3 dimineata, dupa ce m-am uitat la seriale, m-am gandit sa caut pe net cum naiba sa-mi fac nod la cravata! Stateam in pat cu laptopu in brate si ma uitam ca vita la niste poze si nu intelegeam absolut nimic.
Dupa indelungi cugetari…. nedumeriri…. noduri facute tip fundita de siret, m-am gandit sa intru pe youtube, ca pana la urma dau eu de un destept care s-a filmat facandu-si nod si mai si explica ce dracu face acolo. Evident ca am gasit! Ca la prosti ma uitam la clip si de-o data cu el faceam si eu, credeti ca mi-a iesit? NU! A trebuit sa dau repeat la clip de vreo 4 ori, pana mi-a iesit si mie nodu la cravata! O sa-i ajut si pe altii in privinta asta ca e tare frustrant cand vezi ca nu-ti iese nicicum si dai numa de poze aiurea si explicatii care nu te ajuta.
P.S. Nu mai deznod cravata aia in veci! Mi-o trag pe gat si doar strang nodu si gata, inca o data nu vreau sa mai trec prin chinul facerii de nod:D

Inca putin...!!!!

Gata!!! Am intrat cu adevarat in iarna \:d/
Toamna nu pot sa spun ca mi-a displacut,dar abia astept sa intram in atmosfera asta a sarbatorilor de iarna.Abia astept Craciunul,Revelionul ...Perioada aia nebuna din an in care toata lumea daruieste,primeste,in care toti suntem agitati,dar poate si mai atenti cu cei apropiati noua.
Abia astept prima bataie cu bulgari de zapada,prima cazatura pe gheata....si petardele alea atat de zgomotoase pe care nu le suport,si de ele parca mi-e dor.
Da,stiu ,sunt oarecum prea incantat de toate lucrurile astea.Adevarul e insa ca iarna gandesc precum un copil.Ma bucur asa cum o faceam si cand eram mic ,iar momentele astea atat de simple,sau banale pentru unii,pentru mine chiar au o importanta deosebita.
Abia astept!

Dependent de.....????

Usor-usor si fara sa-mi dau seama, tehnologia s-a transformat in cea mai mare dependenta a mea. Am ajuns sa am trei telefoane, si numai ideea de a pleca undeva fara ele imi provoaca un atac de panica.Pana si laptopul doarme cateodata cu mine in pat. Sunt constient ca fara aceste aparate, zilele imi vor parea mai lungi ( infernal de lungi) , mai triste si mai urate.

     Da’ recunosc ca fac parte din generatia care a crescut odata cu tehnologia. Poate ca asta m-a facut sa o inteleg mai usor, sa beneficiez de noutati si sa ma folosesc mai mereu de instrumentele, ce astazi sunt privite de multi ca un avantaj de care incercam mai mereu sa ne bucuram, usurandu-ne munca. Si fie ca vrem, fie ca nu, ajungem sa achizitionam, sa utilizam si sa depindem de ceea ce pare sa indeplineasca task’urile cerute, la comanda noastra, intr-un interval scurt, demonstrandu-ne ca timpul nu sta pe loc, ca doar traim in secolul vitezei, iar acest aspect pare sa se simta tot mai des…

     Dependent mai sunt si de masina:D, inainte nu eram asa dar acum…totul e diferit. Si la paine daca ma duc , prefer sa ma urc in masina, cumpar paine, mai fac o tura cat ascult o melodie si revin acasa.

    Nu sunt dependent de cafea, tigari, ciocolata, droguri, etc sunt DEPENDENT de Gadget-uri. Uneori chiar ma intreb ce as face fara telefon si fara internet, darn u gasesc nici acum un raspuns.

Un moment de liniste!!!!

Se pare ca usor usor revin... Mai cate o postare azi, mai cate una maine... si uite asa o sa fie bine...

Vroiam sa scriu niste chestii despre prostie... Poate ar fi momentul sa las sa vorbeasca si scorpionul din mine....

Ok, ok... oamenii sunt frumosi, totul este perfect, viata este scurta si nu merita sa ne stresam pentru niste tampenii...Dar mai! sunt unele momente ...vaaai! Cand parca farama de bun simt din tine simte ca urla. Acele momente in care pentru o fractiune de secunda te opresti si te intrebi daca sa zambesti sau sa dai cu parul.

Stiti care e partea frumoasa? Partea frumoasa e ca viata iti rezerva momente deastea zilnic, la diverse ore, in diverse locuri, doar asa, ca sa nu te plictisesti ...

La orice ora dai de fetele alea sictirite la birou, pe strada, prin magazine, chiar si in parc...

Dar daca totul e asa respingator in jurul lor, de ce dracu nu stau acasa??!?

Iubesc simplitatea ( uneori :P )

       Dupa ce am citit jumatate din cartea lui Peter Collett am ramas cu o serie de idei pe care nici nu stiu cum sa le reproduc.Ma gandeam sa scriu despre lucrurile pe care le detinem dar de fapt ele ne detin pe noi, un exemplu ar fi telefonul mobil. Ok despre cum ne detine pe noi telefonul mobil voi crea alt post putin mai tarziu, momentan as vrea sa scriu despre simplitate ...si sa stiti ca mi-a luat 3 zile ca sa iasa cum imi doream...sper ca am reusit..asadar:
      Simplitatea inseamna eleganta. Simplitatea ma cucereste de fiecare data, mai ales la o femeie.
Ai vazut cum la nunti sau la baluri, femeile se fardeaza, se imbrobodesc precum bradul de craciun? De ce? Ca sa atraga atentia, ca sa fie mai frumoase?
Ei bine.. atentia mi-o atrag (inevitabil ca un brad luminos de craciun), insa ce simt in interior este doar repulsie.
Pentru ca eu iubesc simplitatea.
Iubesc femeia care se imbraca simplu, cu o bluza normala, care nu se fardeaza strident si nu ii este rusine de felul in care arata. Care citeste, care se foloseste de timpul ei pentru a ajunge undeva, pentru a face ceva, nu pentru a-l consuma inutil pe site-uri de socializare sau in fata oglinzii.
Iubesc simplitatea unei femei care nu se fardeaza in exces si care isi accepta lipsurile fara sa le acopere cu un strat gros de fond de ten. Iubesc simplitatea la o femeie pentru ca simplitate inseamna eleganta.
     Cu cat suntem mai simpli, cu atat suntem mai puri, mai naturali, mai autentici. Nu avem nevoie de etichete pentru a arata cine suntem, pentru ca in aglomeratia asta si asa nu le mai vede nimeni.
Nu esti firmele pe care le porti. Nu esti postarile pe care le pui pe Facebook. Nu esti poza ta de la profil. Nu esti masinile pe care le conduci. Nu esti telefonul pe care il detii. Nu esti posesiunile pe care le-ai acumulat.
Pentru ca un om care incearca sa impresioneze cu asta, se foloseste de aparente pentru a prospecta ceva, pentru ca inăuntru nu are nimic.
Stiu, am trecut de la femei la telefoane mobile, insă ideea se mentine. Cu cat esti mai simplu, cu cat ai mai putine lucruri, cu atat o sa fii mai fericit. Cu atat o sa fii mai productiv si o sa te dezvolti.
Pentru ca.. eliminand lucrurile ce nu sunt importante, facem loc celor ce sunt cu adevarat importante si aduc valoare în viata noastra.

Ceva nou.

Buna tuturor!!!!
Ma gandesc de ceva timp incoace sa vin cu ceva nou pe blog. E greu sa ai subiecte tari in care sa vezi ca cei care te citesc ( adika voi) sunteti multumiti, o parte ma felicitati, altii ma criticati. Inca nu stiu exact despre ce sa mai scriu, sau , stiu insa nu reusesc sa formulez incat...sa iasa PERFECT.
Anul trecut, cam pe timpul asta urmaream serialul The Mentalist. A fost un serial de care m-am indragostit efectiv, iar acum as vrea sa scriu ceva despre puterea mintii, a gesturilor, a unui lucru marunt dar care in realitate is the big. In fine....dupa ce anul trecut cautam o carte despre puterea mintii, uite ca anul acesta am descoperit-o. Ea se numeste Cartea gesturilor si este scrisa de Peter Collett. Momentan nu am terminat-o de citit, dar dupa ce o voi termina voi veni cu noutati cat mai picante:D. Un simplu mesaj in care va aparea " hmmm" sau "ahammm" eu deja voi sti ce inseamna si ce stare aveti in momentul respectiv. Poate voi deveni si un bun psiholog cine stie:-?...In acest weekend voi fi plecat, deci...nu va obositi sa dati clic pe serj-faratitlu. Pe curand!!!

Ma pregatesc pentru sezonul rece:)

       Nu stiu exact ce inseamna asta, dar in niciun caz nu inseamna ca o sa hibernez. Ar putea sa insemne o redimensionare a problemelor care m-au consumat anul asta. E prea devreme pentru bilanturi, stiu, dar daca ar fi vremea lor, registrul meu pe ultimele 12 luni ar fi foarte incarcat. Am facut multe lucruri, unele mi s-au intamplat pur si simplu, pe altele le-am provocat. A trebuit sa gasesc solutii, sa rup legaturi, sa le recreez pe cele distruse, sa rumeg dezamagiri si sa ma intorc la mine.
       A fost un an greu, spun eu inca de pe acum, din noiembrie. Uneori a fost frumos, adaug. Alteori, uitarea s-a dovedit cel mai bun medicament dupa o despartire, o impacare, o renovare de bucatarie, poate unele esecuri profesionale si tot asa. Zic mersi ca ai mei sunt sanatosi si ca eu sunt aproximativ sanatos si bine.
       Cand vine iarna, parca frigul “spala” tot si parca microbii din existenta mea nu se mai propaga chiar atat de viguros. E o certa reintoarcere la lucrurile mici care conteaza. O cana de ceai fierbinte sau de vin fiert. Un palton gros. Frumusetea unui interior care te adaposteste de frig: o sala de teatru, de cinema, un pub, propriul apartament si lista ar putea continua.
      Asadar, ma pregatesc sa iernez si sa ma intorc la micile lucruri importante. Odata cu frigul vreau sa imi pun ordine in viata si sa traiesc frumos, cu ceai, o calatorie si intamplari fericite cu persoanele dragi, oricat de putine au ramas ele. Ceea ce va doresc si voua. Nu asteptati Craciunul pentru scortisoara, ciocolata, pulovere moi si cadouri pentru cei dragi. Nu va trebuie nicio ocazie speciala, mai ales una care s-a ascutit comercial pana dincolo de suportabilitate in ultimii ani. Va trebuie doar un state-of-mind ca sa iernati frumos:).
      Open your mind!!!     >Serj<

"Ideile apasa tragaciul, dar instinctul incarca arma." - Don Marquis

    Da...traim intr-o lume subiectiva...si asta ne ocupa tot timpul(si da!stiu ca nu suna asa expresia initiala)!Chiar daca ne este greu sa recunoastem ne place sa fim noi cei care au mereu dreptate,iar cei din jur sa isi planifice actiunile dupa universul gandirii noastre.Noi suntem unici mostenitori asupra actiunilor noastre ,iar asta ne face sa ne gandim ca din moment ce putem controla atat de bine o anumita situatie, dc nu am impune si celorlalti un pic din "inteligenta" noastra?!Suna urat...doare(bine,doar in unele cazuri),dar sa recunoastem!De cate ori nu ne-am certat cu o persoana apropiata pe motivul ca ideea noastra de a executa o anumita actiune era mult mai potrivita decat cea a persoanei in cauza(chiar daca poate nu era asa...)? Sunt nenumarate aceste "mici certuri", poate cele mai frecvente!

    Ideea acestui subiect mi-a venit in minte chiar astazi in timp ce lucram.Majoritatea persoanelor care se prezentau in fata mea imi"cerseau" constient sau inconstient un anumit tip de serviciu(evident cel rapid si de calitate),un zambet,niste vorbe amabile... .Un lucru important ar fi acela ca niciunuia dintre ei nu ii pasa vizibil de faptul ca poate starea mea fizica sau de spirit nu erau potrivite pentru cerintele sale din acel moment. In definitiv nici nu ar trebui sa ii pese...asa am fost informati...oare sa fie asa?

"Fa ceea ce iti spune inima ca este corect sa faci - pentru ca oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat indiferent ce vei face."- Eleanor Roosevelt

Si ce daca esti frumoasa?

Scriu din postura unui barbat destul de tolerant fara de comportamentul femeilor pe care le-am intalnit si am intalnit destule tipuri de femei pana acum. Artiste, corporatiste, rebele, timide, serioase, nebune, ambitioase, delasatoare, cu simtul umorului, plictisitoare de moarte, speriate de bombe, extrovertite, inteligente, proaste cu licurici, dependente de cafea, dependente de sport, dependente de.
N-am reusit sa inteleg femeile  inca si nu cred ca voi putea vreodata dar am reusit sa inteleg cum functioneaza. Intotdeauna m-au uimit doua lucruri la femei:
-- Cat de repede reusesc sa capteze atentia in public
-- Cat de usor manipuleaza barbatii si situatiile din viata lor.
Daca sunt barbati care citesc asta va dau un singur sfat. Nu va amagiti. Femeile conduc lumea. Asa ca invatati cat mai multe lucruri despre femei ca sa va fie bine
Cum reusesc femeile sa capteze atentia si sa manipuleze situatiile in care se afla?
Raspuns: Prin Frumusetea Fizica.
Daca nu sunteti de acord va intreb urmatoarele lucruri:
De ce stau atat de mult timp femeile sa se aranjeze. de ce le pasa atat de mult de felul in care arata?
De ce atatea tratamente corporale, faciale, creme, parfumuri, fond de ten, rimel, solar, etc?
De ce atata timp petrecut in oglinda?
Raspuns: pentru ca functioneaza.
Frumusetea fizica aduce avantaje.
Uitati-va la Bianca Dragusanu. Inainte si dupa operatii. Era o duduie din Petrosani cu alunite pe fata si dintii strambi si acum ocupa prima pagina a ziarelor. Functoneaza? Sigur ca da.
Daca majoritatea barbatilor "pun botul" si se lasa pacaliti de "efectele speciale" pe care le-ai aplicat ce faci cand vrei neaparat un om langa care sa-ti petreci viata si sa ai incredere? E simplu sa faci o multime de natarai sa-ti cada la picioare cand pui niste poze decoltate pe Facebook dar ce se intampla dupa 5 ani cu tine? Iti zic eu. Imbatranesti si ramai singura.
Am vazut un reality show acum cateva zile , Beauty and the geek, care avea un concept foarte simpatic. 10 femei frumoase erau cuplate cu 10 tocilari fara viata sociala si trecuti prin tot felul de teste. Cuplul care reusea sa se schimbe cel mai mult in urma showului castiga o suma mare de bani.
La un moment dat unul din testele date fetelor era sa ia numere de telefon de la barbati intr-un club, Doar ca …fetele urmau sa fie…transformate. Prin machiaj si imbracaminte au fost facute grase, cocosate, pline de cosuri..etc. Scopul era sa le faca sa isi foloseasca inteligenta ca sa castige testul. A fost dilema vietii lor.
Drama femeilor frumoase este ca se tem ca sunt apreciate doar dupa felul in care arata si subestimate intelectual. In parte e vina barbatilor, in parte e vina lor.
Ceea ce proiectezi arata ceea ce doresti sa primesti.
Daca felul in care te imbraci, felul in care iti petreci timpul imi da senzatia ca nu faci nimic decat sa te preocupe sa arati bine, nu te plange ca nu vreau nimic serios cu tine.
Ce barbat cu scaun la cap si-ar vedea viitorul langa o femeie care nu are nici un obiectiv in viata, stie doar de cluburi, Facebook, shopping si altele????
Admir frumusetea unei femei dar nu ma las impresionat de ea.
Stii de ce?
In 5, hai maxim 10 ani frumusetea ta nu va mai fi la fel. Poate vei ramane frumoasa pentru ca ai gene bune dar pielea isi va pierde supletea, urmele de celulita se vor vedea, ridurile vor aparea, va trebui sa apelezi tot mai des la vopsea de par.
Poate nu e un scenariu prea rau insa ce se intampla in interiorul tau e dureros. Pentru ca nu ai avut grija sa-ti construiesti ceva de valoare in viata bazat pe altceva decat frumusete, singurul tau pivot de echilibru, dintr-o data toate nesiguranta din tine te asalteaza. Ti se intampla exact lucrurile de care te temeai. Ajungi sa fii cu un barbat care te subestimeaza si viata ta pivoteaza in jurul lui si a copiilor.  Unde e independenta pe care o visai cu 10 ani in urma?
Imi place de mor cand reusesc sa dau peste o femeie frumoasa natural fara tone de machiaj, fara obiecte stridente pe ea si care are o inteligenta si un simt al umorului ascutite ca o lama de cutit. Imi vine sa ma ridic in picioare sa o iau de mana si sa o ridic ca la box. WE HAVE A WINNER.
Spre norocul meu cunosc cateva femei de genul asta cu care m-as asocia oricand intr-un proiect comun as pierde timpul la povesti si as tine cont de sfaturile lor. PENTRU CA GANDESC.
Dar daca singurul lucru pe care stii sa-l faci este sa arati bine, nu dispera. Inca mai sunt solutii...

Un mic tratat despre ....

Ultima saptamana m-a facut sa ma gandesc mult mai mult la valorile pe care le apreciez la prietenii mei si la modul in care eu ma raportez la ei. Am ajuns sa intreb, cu voce tare, daca e greu sa fii prieten cu mine. Si tot eu mi-am raspuns, cu o urma de indoiala, ca nu cred. Cei pe care eu ii denumesc prieteni sunt langa mine, cei mai multi, de pe vremea cand habar n-aveam cat de important e ca cineva sa fie langa tine neconditionat. Gandim la fel in marea majoritatea a cazurilor, diferenta e data de modul de actiune. Unii din prietenii mei sunt genul transant si care nu accepta niciun fel de compromis. Ii ascult, ii admir, invat de la ei, dar imi urmez decizia de a incerca sa accept diferentele de atitudini si comportamente. Sunt cu siguranta mai vulcanic decat X, dar mai echilibrat decat Y . Sunt mai potolit decat Z si mai tolerant decat W.
Nu stiu daca sunt un prieten bun. Stiu ca sunt loial si ca imi iubesc neconditionat prietenii. Ca fac orice pentru ei, inclusiv sa ma mut de-acasa cu doua tricouri in geanta ca sa le fiu suport moral cand au nevoie. Stiu ca nu astept de la ei decat sa ma lase sa fac parte din viata lor, si asta ma face fericit. Mai stiu si ca am puterea de a le ierta orice prietenilor mei, atata timp cat intelegem, de ambele parti, ca nimic nu ni se cuvine, ci ca Dumnezeu ne-a scos pe unii in calea altora ca sa devenim mai bogati sufleteste, ca sa invatam unii de la altii, ca sa ne completam unii pe altii. Stiu ca sunt norocos sa am prieteni care imi spun “mi-e dor sa vorbesc cu tine”, inseamna ca ceva din ceea ce eu sunt conteaza suficient pentru ei. Cineva mi-a spus ieri ca prietenia inseamna responsabilitate si ca nu si-o asuma. Am ras. Prietenia inseamna sa fii tu insuti, asa cum nu esti nici macar cand canti singur sub dus. Singura responsabilitate pe care o ai este sa fii autentic, indiferent ce inseamna asta, si sa accepti autenticitatea celuilalt. Sa nu judeci, ci sa sustii neconditionat, chiar daca nu esti de acord. Sa-ti spui parerea, cu orice risc, si sa adaugi “orice vei decide, voi fi langa tine”. Sa-ti uiti orgoliile si micile rautati, pentru ca nu e concurs, ci aliniere de ganduri. Daca e greu sa fii prieten cu mine? Nu, e destul sa intinzi mana si sa primesti ce ti se ofera din tot sufletul. Ce faci mai departe cu darul…asta e alegere proprie.

Doar o idee:)

      Venind spre casa fara absolut nici o graba am inceput sa gandesc… Nu ma refer la gandit de genul lucru, probleme cotidiene, ma refer la gandit, filozofic, asa cum imi place mie sa cred ca stiu.

     Nu vreau sa fiu ipocrit, eu lucrez, imi place sa pot face bani si sa-mi cumpar de ei diverse echipamente din aria de interes a meseriei mele, dar daca stau si trag linie, nu ma ajuta acei bani (lucruri) cum ma ajuta un zambet de la o persoana iubita, o imbratisare sincera…

      Dragostea nu tine cont de varsta, de cultura, de religie, de societate, de sex … ea doar apare fara sa te intrebe daca este logic, daca este bine sau daca vrei. Nu mai ai reguli, noptile devin zile, iar gandul zboara intotdeauna la persoana pe care o doresti.

      Whatever … fiecare dintre noi trece prin momente care ne fac sa ne punem tot felul de intrebari despre noi, despre rostul nostru, despre scopul pe care il are intreaga noastra viata. De multe ori, cand ne punem aceste intrebari, ne simtim goli si memoria noastra nu reactualizeaza decat evenimente negative din viata noastra. Cu cat ne intrebam mai mult cu atat realizam cat de putin stim. Cu cat sapam mai adanc pentru raspunsuri cu atat ne adancim si mai mult intr-o stare de neliniste si agonie. In acele momente simtim ca ne pierdem identitatea si parca nu mai suntem noi. Atunci cand treci prin astfel de momente si iti spui ca nu mai poti, inainte sa cedezi si sa spui “nu mai pot” gandeste-te la cateva lucruri esentiale …

      Intr-un final tot ce conteaza este pozitia ta, cum te pozitionezi tu in raport cu viata ta, cu problemele tale, cu bucuriile tale, cu prietenii tai, cu tine insuti. Modul in care realizezi un anumit lucru te defineste ca si persoana. Poti alege sa faci lucrurile intr-un mod simplu sau poti alege calea cea mai dificila, sau pur si simplu poti alege calea care te defineste pe tine. Cine esti se reflecta in ceea ce faci, iar ceea ce faci iti reflecta personalitatea. Cu totii avem probleme sau trecem prin situatii care ne pun in dificultate.

Este important sa nu ne pierdem puterea. Tot ceea ce conteaza este modul in care abordam problemele si cum alegem sa le rezolvam. Nu conteaza adancimea gropilor pe care le intalnim in drumul nostru, ci conteaza daca vrem cu adevarat sa le depasim sau sa ne plangem de situatia in care ne aflam si sa ramanem blocati in acel punct al vietii.

Cand ne gandim la fericire suntem tentati sa credem ca este un sentiment greu de atins.     Uneori asociem fericirea unui eveniment viitor cum ar fi gasirea unui job, vizitarea unei anumite tari, finalizarea studiilor, sau atingerea unui anumit obiectiv. Fericirea este personala si fiecare o traieste in felul sau propriu. Dar fericirea nu este la capatul drumului, asa cum multi dintre noi tindem sa credem. Fericirea este o alegere pe care tu o faci. Nu te gandi la problemele din trecut. Gandeste-te la momentul prezent si alege sa iti rezolvi problemele cu o atitudine agreeata de Divinitate

Esti ceea ce gandesti. Daca gandesti negativ, atunci vei atrage persoane si actiuni negative. Cu cat te vei adanci in starea de negativism, cu atat vei experiementa evenimente neplacute…

Sa fii fericit nu inseamna sa ignori greutatile vietii, ci sa le infrunti cu o atitudine optimista. Fericirea este o esenta pe care trebuie sa o purtam zi de zi alaturi de sufletul nostru !

      Dizertatia mea se apropie de final si Concluzia me e simpla : Dragostea este Magica si de aceea la un moment dat si dispare, dar nu inainte de a lasa urme adanci in memoria permanenta a acelei parti dn creier in care sufletul isi pastreaza amintirile … Pentru unii frumoase, pt altii banale, iar pt altii chiar urate !

        Recunosc ca sunt curios cum le merge altora in dragoste, pt a putea sa imi evaluez mai usor urcusurile si coborasurile sentimentale. Fuzionand cu cei ce imi citesc blogul, imi doresc sa stiu … Care este lucrul pentru care te-ai bucurat cel mai mult in viata ta de pana acum ?

 Have a nice day!!!! Serj

 

A new day!!!!!

         De cateva zile  ma tot tin sa scriu un nou post despre cateva lucruri care ma dispera.Iata ca abia acum reusesc..sper ca reusesc:D
         Primul lucru este Facebook, mai exact mesajele de pe Fb care spun ceva de genul…”ai 1000 de prieteni, dar cati vor fi alaturi de tine knd vei avea nevoie”. In primul rand Fb-ul este o retea de socializare, nu e o retea de “prietenizare”..e logicam aprox.300 de “prieteni” pe Fb k daca as avea legaturi pe acest site doar cu adevaratii prieteni din viata mea n-as avea mai mult de 10 si in afara de asta n-as avea nevoie de Fb k sa socializez cu ei. Cu oamenii care imi vor fi alaturi la ‘bine si la rau’ ies in oras, beau, mananc, vorbesc fata in fata..etc. Cu ceilalati cu care sunt prieten pe Fb tin legaturi de amicitie, de colegialitate, cunosc oameni noi..k d’aia e retea de socializare. Corect?
        Al doilea lucru care ma dispera sunt soferii idioti, adik cam 70 % din soferi. Mergeam in localitate cu aproape 60..da unul din fata flashuri si toata coloana dimpreuna cu BOUL PRIM, din fata coloanei incetineste la 30-40. Spune-mi si mie de ce? De ce daca poti merge cu cel putin 50 si cel mult 60 si esti in limitele legale..de ce dracu te opresti pana la 40 la ora nu-mi explic..si culmea prostiei este ca dupa ce trece respectivul BOU de masina de politie ii da 60..de parca radarul nu putea fi indreptat si spre celalalt sens..deci idiotenia depaseste limitele..
       Al treilea lucru care ma dispera este prostia..stiu, stiu, e un ditai cliseul, dar…cum naiba te duci la Sf. Nifon, la Sf. Maria…la toti sfintii din lume si te comporti ca un ultim needucat, pacatos, cocalar etc. Scopul este sa te rogi, sa fi in pace cu ceilalati, sa-i iubesti si sa-i ajuti pe ceilalati..asa zice poezia nu? Si atunci de ce dracului te calci in picioare si injuri din toti rarunchi? Crezi k daca esti primul care atinge raclele sfintilor ti se vor implini dorintele mai repede si mai bine decat li se vor implini celorlalti care au atins raclele la a nu stiu cata mana? Ce crezi k Dumnezeu sta si contabilizeaza intr-un tabel daca ai fost in primii 100..stai linistit, Dumnezeu nu-ti va da niciun premiu sub capac!!
Cred ca ar mai fi si alte lucruri care ma dispera..dar....data viitoare:D

I love SMART!!!

Deci....dupa cum majoritatea ma stiti:) sunt cel mai infocat fan al masinilor Smart. Asta am realizat de ceva timp incoace. Pur si simplu pe youtube,pe net ,oriunde ma uit, caut smart, sunt setat pe asa ceva. Am avut si eu un Smart fortwo si am fost foarte multumit de el. Imi facea o placere sa ma urc in el sa il conduc."Vrum... Vrum..." imi facea inima cand il porneam, controalele erau logice. Aceasta masinuta e o adevarata placere sa o conduci, atat in mod automat cat si in impulsuri. Apreciez enorm fiabilitatea lor, usurinta cu care se conduc si cu care te poti descurca intr-un oras aglomerat, si nu in ultimul rand, emisia redusa de CO2, emisie pe care o puteti compara cu cea a propriilor masini...Un weekend placut tururor!!!!

Muzica este vinul care umple cupa tăcerii.

iar o iau pe aratura :))

       Am mai vorbit despre prieteni in urma cu ceva timp. Si o voi face, acum, din nou. De ce? Pentru ca merita! Merita atentia mea si a ta.
       Raspunde la urmatoarea intrebare: Cati prieteni ai? Eu… ii numar pe degetele de la maini… Iar daca tu ai raspuns ceva de genul “ohh, am mai multi prieteni decat tine….” cred ca faci o mare greseala.
Prietenul nu este cel cu care mergi in club la sfarsitul saptamanii, sau cel care te suna la fiecare cinci minute sa vada ce faci, sa-i mai spui o barfa, sa stabiliti o “bauta” , " o ieseala"sau sa iesiti impreuna la cumparaturi… mai ales pentru ca nu are cu cine altcineva sa faca aceste lucruri. Prietenul adevarat este acela care iti raspunde noaptea la telefon, dar nu ca sa iesiti la un pahar, ci ca sa-ti dea o mana de ajutor daca ai nevoie, prietenul este acela care te suna de ziua ta sa-ti spuna un SIMPLU “La multi ani!” si acela pe care stii ca te poti baza neconditionat.
      Am si eu un prieten cu care ma intalnesc de cateva ori pe an, pentru ca, de mai multe ori, nu se poate. Dar asta nu ne-a stricat deloc relatia. Pentru ca este un prieten adevarat. The end of story!!! :D

Draga Mos Craciun!!!! :D:D

     Pare o nebunie insa....eu ma gandesc deja la Craciun:D. Probabil vremea ma duce cu gandul la sarbatori, cine sa ma mai inteleaga;)). Oricum...stateam si ma gandeam ce lista sa-i fac mosului pe anul acesta.Cuminte am fost,darnic idem,insa vreau mai mult. Imi doresc asa multe lucruri incat...nici sacul lui Mos Craciun nu le va face fata:P. Ok , deci....eu vreau sa-mi aduca Mosul in seara de Ajun urmatoarele::))....toate le fac cu liniuta:D:D
-un ceas fermecat prin care sa pot opri timpul atunci cand sunt fericit

- increderea ca pot mai mult si ca e la mine cheia

- echilibru pentru ca am impresia ca il pierd cateodata

- speranta ca orice rau are un sfarsit

- ochelari, nu de soare, ci unii cu care sa gasesc solutia perfecta in rezolvarea problemelor

- iubire pentru ca toi avem nevoie de ea…..

- puterea de a ma trezi in continuare cu noapte-n cap :P

- zapada multa ca sa pot pleca la munte

- putina nebunie, pentru ca sunt lucruri pe care vreau sa le fac si nu indraznesc

- emotii … ca sa nu uit ca traiesc

- vise, cat mai multe vise, atat timp cat am ce visa nu ma voi opri

- rabdare cu prietenii mei care nu vad cat de valorosi sunt, iar eu nu stiu cum sa le explic asta.

PS: Sa iti mai scriu ca imi doresc si un smartulet?? cu care sa ma plimb toata seara de Ajun?...hmmm nu.....Tu adu-mi-le pe cele de mai sus ca ma descurc eu cu smartuletu:D:D ;)

Hai sa o fac si pe asta!!!!! :D

Ok , e luni, e seara, dupa o zi de munca hop am ajuns acasa:). Nimic nou pana aici:D. Dupa ce am savurat 2 sucuri la cafenea,ma gandeam ce sa mai scriu pe blog, ceva care sa fie personal si...ce credeti? am zis sa scriu despre mine:D. Am sa incep ceva de genul:
    Introducere: Ma numesc Enachescu Sergiu, sunt din Husi, un oras mic dar linistit. In general imi place sa cred in ceea ce fac. Nu vreau sa prezint ceva anume cu blogul, ci sa scriu tot ce-mi trece prin cap.

Despre mine: Sunt un tip cu o minte deschisa la tot ce este nou, imi place sa vad realitatea vietii, si uneori incerc sa trec peste pragul imposibilitatii. Imi place sa descopar lucruri noi, sa invat cate ceva din toate, si la randul meu sa pot invata si pe altii. Sunt aproape independent si hotarat pe ceea ce vreau sa fac in viata. Sunt responsabil si lucrul asta ma face fericit. Nu imi place sa depind de cineva, imi place sa-mi creez singur drumul in viata si sa ma pot tine pe propile mele puteri. Motto-ul meu in viata este ca M-am maturizat mai repede decat trebuia.  Incerc sa infrunt tot ceea ce se intampla in jurul meu, si sa vad partea plina a paharului. In prezent sunt inginer horticol,sau cum zice seful meu: Sef de ferma de aproximativ 2 ani, incerc, si imi doresc sa ajung unde cred eu ca voi ajunge, si voi lupta pentru ceea ce imi doresc. Lupt pentru ceea ce imi doresc eu in viata, sper ca la un moment dat voi reusii, si intr-un final reusesc. Intr-un cuvant Lupt, sper, cred, si reusesc…

Blogging-ul: In anul 2009, mai exact din august, am inceput sa scriu pe un blog pe o platforma blogspot. In rest nimic nou:))
De ce blogging-ul? Este o idee de a imi spune off-urile, de a ma descarca atunci cand nu sunt de acord cu anumite lucruri, de a ma exprima exact asa cum este persoana din mine, si a imi impartasi gandurile si parerile si cu ceilalti din jurul meu.

Hobby-urile: Hobby-ul meu Nr.1 este calculatorul:D, apoi pot urma plimbarile de lunga durata si muzica buna dar sa nu fie buntzi buntzi;))

Ce nu imi place: Nu imi plac oamenii falsi si mincinosi, nu imi place sa vad la un om pana unde poate duce ipocrizia, nu imi place sa fiu vorbit pe la spate, si sa ma tradeze cineva.

Persoanele care ma inspira: Unul dintre oamenii care ma inspira este Marius Ghenea. Este un om de la care ai ce sa inveti, un om care a trecut prin atatea lucruri si caruia viata i-a rezervat multe. Un om destept, cu demnitate, naturalete si respect. Si cred eu ca daca l-as cunoaste personal as avea mult mai multe de invatat de la el.

Muzica preferata: Prefer muzica pop, pop-rock, si rock, dar mai ascult si celelalte genuri.
Ce asteptari am de la viata: De la viata pot spune ca am multe asteptari, dar uneori nu noi ne facem drumul in viata, ci viata ni le rezerva pe toate..
Un cuvant pentru ceilalti: Viata este ca si un vis din care dintr-o data te trezesti si incepi sa culegi fiecare firmitura care ai lasat-o de-a lungul timpului. De aceea trebuie sa fim realisti si sa stim ce vrem de la viata.

Dănuţ Ciurlică, terapeutul orb care vindecă boli.

Ok, ma credeti sau nu dar ...acesta este omul care poate ajuta foarte mult. De ce? Deoarece in acest weekend a fost si mama mea la el, ea avand probleme cu spatele, mai exact avand inelele coloanei vertebrale deplasate, iar cei de la Bucuresti i-au spus ca trebuie sa se opereze ca daca nu......:| ( ma abtin). Eu de felul meu nu merg la doctori, incerc sa ma tratez singur deoarece nu am incredere in doctori si PUNCT. Sunt multe persoane care imi erau foarte apropiate care nu ma intelegeau, ca sunt capos ca nu merg la doctor ca nu stiu ce. In fine asta nu e important ce cred altii, e mai important ce cred eu si ce simt eu cu adevarat in acel moment.Acest medic, este la Slanic Moldova, 235 km de Husi, iar cei care au probleme cu oasele, el poate fi rezolvarea.De ce va zic toate astea? Deoarece mama a fost la el si ....i-a indreptat coloana.E precum o operatie insa fara bisturiu.In zilele urmatoare am sa ma duc si eu la el deoarece am "cica" reumatic:) adik asta o fi nu stiu nici eu, nu am fost la un medic ca sa-mi spuna exact ce am si oricum in zilele de azi cine nu are reumatic;)). Dupa ce voi veni de la el am sa va povestesc cat mai larg cum a decurs operatiunea si daca am fost " rezolvat". Asadar , nu mai mergeti de la orice prostie la medici fie ei din Iasi, Bucuresti, Timisoara sau alte orase mari unde mentalitatea noastra este: " sunt doctori buni". Nu am nimic cu nimeni, bv lor insa dati o gramada de bani spaga si...pentru ce? ca vorbeste frumos cu voi? si ca prescrie nu stiu ce tratament? hai sictir.Eu va recomand pe acest doctor deoarece persoana la care tin enorm de mult este bine si nu a fost nevoie de operatie,omul asta chiar face minuni:). Cand ma voi intoarce de la Slanic voi veni, ma repet, cu informatii calde...o saptamana cat mai frumoasa!!!!!

24.oct 2012

       Acum cateva zile am iesit pana in lidlle ca sa-mi fac cumparaturile. Si cum eram eu la rand la casa la supermarket, in fata mea o "doamna" cu un copil la vreo 4-5 ani sa zic. Mai aveau putin si terminau de pus produsele in pungi, sa plateasca si sa se care, cand o aud pe preadistinsa doamna, zicandu-i nevinovatului de copil, care se juca cu o pereche de sosete noi:

" - Termina ca te omor!"
       Pur si simplu mi s-a suit sangele in cap, parul s-a ridicat pe spate si ceafa, pumnii mi s-au incordat, pe sira spinarii am simtit un fior rece iar gura mi s-a deschis involuntar cu politeturi cu destinatia finala "doamna". Mda, am observat ca mi se intampla cam des asta ). O fi de la varsta nu stiu, dar toleranta sigur mi-a scazut.
      Si nu m-am putut abtine si am intrebat-o, sub un ton acuzator, de ce vorbeste asa cu copilul ei. "Asa se vorbeste?" Intial a ramas perplexa, apoi a inceput sa se rasteasca ca ce ma bag eu. Am lamurit-o ca daca nu ma bag eu atunci poate se baga protectia sociala. S-a aprins si mai tare si mi-a explicat ea mie ca de acuma sa ma bag peste aurolacii de pe strada, drogatii si restul de golani.
      Imi pare rau ca n-am fost pe faza sa-i explic ca multi dintre aia au ajuns asa tocmai pentru ca parintii lor le vorbeau in felul asta. Dar na, nu cred ca aveam eu prea multe sanse sa o luminez in alea cateva secunde de interactiune cu ea. Dar cine stie, azi io, maine altul, poate se prinde ceva.

Trist.

Sistemul din Romania:D

         Daca te-a pus naiba sa te duci asa ca un ghiocel la primarie, politie, itm, trezorerie, judecatorie sau oricare alta institutie publica romaneasca, vei constata cu stupoare ca ai facut un drum degeaba. Pregateste-te pentru o zi tensionata si fara finalizare.
        Asa e cu statul roman si cetateanul de rand. Ca si cum acesta s-ar uita la un film porno. De fiecare data finalitatea e aceeasi si dezamagirea pe masura. Romanul s-a saturat de aceeasi secventa de final de film, cu chestii tasnind din toate orificiile pe toate lucrurile, la fel cum s-a saturat de toata birocratia de care se loveste. Ai putea spune deci ca birocratia e o sperma. Nu e nevoie de mare lucru sa iasa la lumina, loveste cand nimeni nu se asteapta, manjeste tot ce apuca, n-are o tinta precisa, mereu sunt victime colaterale si prea multi o practica.
         Un lucru am refuzat mereu sa pricep legat de institutiile astea unde trebuie sa obtii nu stiu ce document sau act. De ce te pune sa mergi la mama dreaku' in praznic, la polul opus al planetei, sa achiti taxele necesare prin tot felul de banci, ca apoi sa te cari cu chitantele inapoi la ei in original. Asta ca sa mai ai si grija lor sa nu le pierzi intre timp, ca altfel esti mancat. Oare nu era mai simplu sa fie totul la un loc, centralizat? Vine omu', intra, sta putin, termina si pleaca fericit si satisfacut. Fast & clean :)). Nici in visele mele cele mai umede nu mai indraznesc sa visez ca va fi vreodata asa.

Sunt "eu" sau eu sunt " toti"????

Avem idei, explicatii, pretexte, opinii, create doar din dorinta de unitate, de apartenenta. Majoritatea sunt imprumutate, constient sau inconstient, nebazandu-se pe experienta noastra anterioara, dar care ne dau un sentiment de satisfactie, transformandu-ne in mintea noastra intr-o fiinta rationala.

Nimic mai fals. Aceasta ratiune este de fapt o pseudo-ratiune. Niste plagiatori care vor sa se integreze in societate, pierzand din ei in decursul timpului si nedandu-si seama de acest lucru.

Ajungem sa nu mai avem propriile idei, pareri, gesturi, propriul mod de viata. Imitam, ne comparam, ne omogenizam in detrimentul purei noastre personalitati si a potentialului nostru natural, care ajunge sa nu se mai distinga.

E mai simplu sa copiezi, decat sa creezi!

La un nivel mai inalt, noi "incercam" ca toata lumea sa fie la fel, distrugand capacitatea fiecaruia de a fi el insusi; generalizam.  Astfel am creat si scolile "generale".

Daca au anumite aptitudini nu ne dam seama la gramada, in schimb apreciem mediocritatea: cand sunt buni la toate materiile. Daca un copil este stangaci, il fortam sa scrie cu dreapta sau daca nu,  oricum il consideram "diferit".  

Fiecare din noi e o entitate; ne nastem unici ca apoi societatea sa ne manipuleze, sa ne schimbe, sa taie sa adauge, pierzandu-ne forma initiala. De noi depinde daca ne pierdem sau nu.

Sunt sentimente, dorinte, placeri, pasiuni in sufletul nostru, pe care le reprimam, de frica sa nu fim pe placul celor din jur, ori sa nu ne integram; dar tocmai acestea ne fac diferiti unii de altii.

Imi iubesc jobul!!!!

           Da, pot să declar asta oricui şi oricând: îmi iubesc jobul!
   Cel mai frumos lucru în viaţă este să iubeşti ceea ce faci şi atunci ajung la vorba fratiorului meu: viaţa-i frumoasă! Chiar e!
   Îmi iubesc jobul pentru că mă confrunt în fiecare zi cu situaţii noi care îmi pun la încercare creativitatea, flexibilitatea şi capacitatea de relaţionare.
   Îmi iubesc jobul pentru că de-a lungul timpului am întâlnit oameni de la care să am ce învăţa, iar unii dintre ei îmi servesc şi acum drept exemplu în viaţă.
   Îmi iubesc jobul pentru că am libertatea să mă afirm şi să-mi pun în valoare cunoştinţele, potenţialul şi pasiunea cu care obişnuiesc să fac lucrurile.
   Îmi iubesc jobul pentru că nu mai am nevoie să fiu motivat de alţii şi mă pot motiva uşor prin propriile rezultate.(si voi ar trebui sa faceti la fel,sentimentul de dupa e miraculos).
   Îmi iubesc jobul pentru că mi-l desfăşor într-un mediu corect şi securizat. Într-un mediu în care ştiu foarte bine la ce să mă aştept când lucrurile nu merg aşa cum trebuie, dar într-un mediu în care ştiu că mă simt apreciat atunci când sunt performant (pe cifre) şi nimic altceva.
   Eu îmi iubesc jobul şi pot să declar asta oricând, oricui şi oriunde.
  Voi ce puteţi spune despre jobul vostru? O faceţi cu pasiune? Merită? Simţiti că sunteţi apreciaţi şi că faceţi ceea ce vă place?

Attitude creates altitude in life...

Intai si intai o sa tip pana cand ochii mei vor semana bine cu niste pepeni. Nu la culoare, ci la dimensiuni. Intre doua pauze de suparare, o sa tip in gand si o sa-ti spun ca m-ai mintit, ca mi-ai inselat increderea, ca te-ai jucat cu sufletul si nervii mei. Si apoi o sa ma descarc in preajma prietenilor mei. Cand o sa termin cu toate aceaste suparari, o sa ma inchid in mine si voi promite solemn lumii ca nimeni niciodata nu se va mai apropia de mine atat de mult incat sa mai sufar atat de tare. Nimeni nu va mai sti cum sunt, cat de mult pot iubi si cat de schimbator sunt.
Stop. Asta nu sunt eu, cel de acum. Asta sunt eu cel de acum 7-8 ani. Nimic din ceea ce mi s-a intamplat nu s-a intamplat fara participarea sau voia mea. Am ales constient sa fiu langa tine, sa compensez prin hotararea mea nehotararea ta, sa sper ca ma vezi asa cum sunt si ca apeciezi ce vezi. Nu s-a intamplat. Da, puteai sa imi spui, si da, puteai sa nu te joci cu mine. Dar nimic, absolut nimic nu se intampla din vina unei singure parti. Nu esti tu vinovata ca te-am vazut mai buna decat esti, ca te-am crezut mai sensibila decat esti, ca am crezut cu adevarat ca sunt pentru tine. Am jucat cu cartile pe care le-am avut si m-am straduit sa intuiesc schimbarile de strategie in jocul tau. N-am intuit insa ca tu jucai de fapt alt joc. Nu ti-am intuit cinismul, l-am confundat cu siguranta. Dar asta e exclusiv vina mea. Cand iti place cineva iti pui o pereche de ochelari de soare si asta nu prea te ajuta sa-l vezi asa cum e, sau – mai exact – vezi greu punctele oarbe. Da, m-ai ranit. Da, am plans. Si da, am fost furios. Dar asta nu ma va impiedica sa zambesc, sa ridic din umeri si sa spun ca nici idee nu ai ce-ai pierdut pentru simplul motiv ca nu ai vrut sa ma vezi, desi eram in fata ta. Candva in viata asta o sa ne intalnim si tot ceea ce simt acum va fi zambet, nu incruntare. Pentru ca eu am ales sa te iubesc chiar daca, undeva in adancul sufletului meu, am stiut ca nu ma vei iubi niciodata. Si daca am reusit sa fac asta inseamna ca pentru altcineva pot fi mai mult decat am fost pentru tine, pentru ca sentimentele mele nu se vor mai lovi de un zid, ci de inima unui om dispus sa le primeasca.
P.S. Textul de mai sus e personal si, in acelasi timp, general. Orice asemanare cu fapte si personaje din realitate nu este insa deloc intamplatoare :)

Despre Ei...prietenii mei....

         De 2 zile imi pun gandurile cap la cap ca sa pot sa vorbesc despre Ei...si imi dau seama ca este foarte usor deoarece cu ei am crescut si am copilarit. Eu imi iubesc prietenii. De ce? Pentru ca sunt mereu acolo langa mine cand am nevoie de ei. Pentru ca stiu sa ma aprecieze si nu ma lasa niciodata in urma. Pentru ca ma sustin si ma indeamna sa fac ceea ce-mi dicteaza sufletul. Pentru ca nu ma mint si imi spun adevarul cand e nevoie. Pentru ca nu se prefac atunci cand nu le place ceva la mine.
  Ii iubesc pentru ca ma asculta si ma ajuta cu ce pot ei mai bine. Ii iubesc pentru ca sunt amuzanti si imi povestesc tot felul de peripetii. Ii iubesc pentru ca pot fi cele mai serioase persoane de pe pamant atunci cand e nevoie. Ii iubesc pentru ca ma tachineaza mereu si stiu sa aiba grija sa faca asta in asa fel incat sa nu ma supar.
      Cred in ceea ce imi spun prietenii ca ar trebui sa fac diferit, pentru ca ei ma ajuta neconditionat si tocmai de asta vor sa vada ca imi este bine. Parerea lor e importanta pentru mine pentru ca ei sunt oglinda care ma ajuta sa evoluez, sa ma vad pe mine altfel. Cred ca modul in care ma vede persoana pe care o iubesc e definitoriu, pentru ca sunt bucatile din mine pe care nimeni nu le poate vedea in mod normal. Doar in raport cu o persoana iubita devenim altfel. V-ati analizat vreodata vocea, mersul, pozitia corpului cand va intalniti cu persoana care o iubiti? Daca e persoana potrivita, tot ceea ce voi sunteti si faceti se redefineste, veti gasi resurse nebanuite de tandrete si intelepciune care sa va ajute sa intelegeti, sa fiti mai buni, sa evoluati din interior. Un singur lucru face diferenta: ce atitudine ai fata de cei din jur cand nu castigi, cand nu ii este bine, cand nu esti tu cel/cea ales in dragoste? Fii suparat, tipa, urla, descarca-ti nervii. Dar nu pe cei dragi. Si stii de ce? Pentru ca vei pierde la un moment dat umerii pe care te sprijineai ca sa urci, mainile care te ridicau de jos. Oferim neconsitionat dragoste si suport oamenilor pe care alegem sa-i lasam in viata noastra. Dar la fel de neconditionat este si respectul pe care il asteptam si il oferim.

In limbajul prietenului meu Catalin “sa nu uiti de unde ai plecat”. Nu uita cine ai fost, ce a trebuit sa faci pentru a ajunge unde erai si cine ti-a fost aproape cand nici macar tu nu mai credeai in drumul tau. Si uite asa cred cu tarie ca pot fi mereu mai bun, ca pot mereu sa invat de la cei din jur.
                           By Serj!!!!

Mi-am gasit ideile ( idei personale 2006-2007 cred ) :D

Ma gandeam daunazi ca a avea o pagina de Hi 5 pare o chestie destul de public si ca ar fi lipsit de bun simt din partea mea sa incep a-mi prezenta evenimentele din viata insotite de aura reflexiva, sa incep sa-mi expun unele si altele… Pana cand am descoperit ca o astfel de pagina nu este altceva decat o pagina ( ma repet ) ascunsa intre milioanele de pagini de pe net, este ceva atat de privat precum o casuta postala pe care scrie numele tau, pentru ca nu te citesti decat tu si cativa amici care iti vad adresa cu pagina de “html” la statusul de pe mess. In afara persoanelor cu adevarat publice care desigur isi promoveaza paginile de hi5 prin insasi fiinta lor publica - dar si stau de ele, Hi 5 la greu :D:D - restul de 90% din paginile de hi5 active cred ca sunt dedate parasirii dupa primele 2-3 luni…parerea mea…. Dupa primele post-uri despre sine, profesie, cariera, devenire, hobbyuri, vise si realitati, opinii la rece despre ultimele titluri de ziare,filme, urmeaza ceva continut din media, publicitate, foto, video, stiri… Daca nu tii ritmul, sa cauti informatie, sa postezi, sa fie Hi5-ul activ, citit, cautat, gasit s.a.m.d., te duci in cele 90% de pagini de Hi5 care mor tinere sperante in “Hi5-osfera”…=))
Acum ca voi avea din nou ceva mai mult timp e de presupus ca voi reincepe postarea pe pe pagina mea de hi5 , dar nu va lasati inselati de aparente. Asa ca aceasta pagina de hi5 este unul de tipul “vine, trage si dispare”, asa ca nu va puneti sperante.
As putea sa descriu o idee generala.. dar cred ca important este care este efectul acestei pagini de hi5 in viata mea….Asadar efectul paginii de hi5 in viata mea e unul simplu si oarecum nesemnificativ. E pura continuitate… Dar efectul hi5-ului in viata cititorilor reprezinta cat din sufletul tau le aduce un zambet sau un gest marunt. Daca acum zambesti… eu sunt fericit ! iar pagina mea de Hi5 si-a facut datoria.Ce am zis pana acum despre hi5 e partea buna faza urmatoare este urmatoarea ca sa stiti cu totii: * Email-ul nu incepe cu www.
* Adresa de hi5 nu incepe cu www. Ea trebuie sa inceapa cu numele protocolului, adica “http”.
Da stiu, V-am bagat in ceata deja. Unii habar n-au la ce se foloseste internetul si eu va zic de http:)), dar lasa ca ajungeti voi mari si tari. :-J
Si daca tot suntem aici: Stie cineva la ce ajuta comentariile de pe hi5????
Vad ca din ce in ce mai multi baietasi si fetite cer comentarii si zic ca returneaza, dar nu inteleg de ce. :-??
De la o vreme observ că tot mai multă lume trece de la reţeaua socială cunoscută sub numele de Hi5 la serviciile Google, şi anume MySpace. Chiar dacă iniţial poate părea tentant, având oarecare beneficii, în umbră rămâne tot o mişcare tâmpită, idioată şi mâncătoare de timp.
Cunoscuţii ştiu bine părerea mea despre reţelele sociale, chiar dacă am şi eu Hi5-ul în bookmark list. Însă, o dată ce-am ajuns să stau cu tab-ul Hi5-ului deschis mai mult decât orice alt program am realizat că nu fac decât să pierd vremea şi efectiv să nu câştig nimic!
Generaţia messenger se transformă pe zi ce trece în generaţia “dami shi mie un commen plz plz plz dau inapoi mwah mwah mwah }{}{ raman dator/datoare poze noi comment plz fac orice pt un comment ”s.a.m.d. Teoretic, ar trebui să nu-mi pese, pentru că fiecare program de IM permite blocarea anumitor persoane amatoare de mesaje de informare în masă (ca să nu scriu cuvântul magic), dar pe zi ce trece văd numărul de persoane din listă micşorându-se. Nu ar fi asta o mare problemă, însă la un moment dat îţi iei 5 minute libere să cugeţi aşa … în linişte, acolo, în prostia ta şi să te întrebi : mă, e unu’ tâmpit. sunt 10. sunt 100. da’ chiar aşa sunt toţi tâmpiţi ?:))
Revenind la subiectul iniţial : MySpace - noul Hi5. Dacă până acum câteva luni, isteria Hi5-ului cuprinsese pe toată lumea, unele versuri i-au făcut pe tineri să schimbe acest serviciu cu cel oferit de Google. Deh, să fie în trend şi să nu se simtă vizaţi de “n-am cont pe haifaiv, am pe hai sictir de-aici”.
Umorul negru se potriveşte cel mai bine acestei situaţii şi pot afirma că situaţia a evoluat puţin din “extraordinar de rău” în “rău”. De ce spun asta ? Pentru că un cont pe MySpace necesită un nivel mai mare de inteligenţă pentru a-l crea decât unul de Hi5 (dacă pentru a face un profil pe Hi5 era suficient să fi puţin mai inteligent decât o plantă de sufragerie, pentru unul de MySpace trebuie să-ţi depăşeşti câinele sau pisica) =)) procentul utilizare este încă destul de mic, dar cu puternice tendinţe de creştere ;))

Nu aduc în discuţie zecile de bloguri (cred că după ce se fumează şi faza cu MySpace-ul, blogurile vor deveni atracţia principală) în care o groază de persoane cu mult prea muuuuult timp liber aberează şi înjură şi îşi bagă şi fac şi dreg şi povestesc şi copiază şi mai ştiu eu ce fac de dragul atragerii unor vizitatori care să le comenteze aberaţiile.
Poate că vă vine în minte acum ideea : băi, la cine se referă ăsta, că şi el a avut cont pe Hi5 şi acuma are blog dom’le? Greşit oameni buni! Greşit din simplul fapt că eu am avut cont pe Hi5 din pură curiozitate si inca il mai am, dar am renunţat să-l mai accesez atat de des. Nu-l şterg şi nici nu-l voi şterge, deoarece există posibilitatea ca peste vreo 50 de ani când lumea se va deştepta (oare ?) conturile de pe Hi5 şi dovezile de prostie acută din zilele noastre să fie la fel de scumpe precum o brăţară dacică.
Înţeleg ideea cu evoluţia şi faptul că fiecare din noi trebuie să treacă prin viaţă şi să facă faţă unor anumite situaţii în anumite momente, însă de ce mi se pare mie că lumea a luat-o atât de razna în ultima vreme ?
Dacă acum, când procentul de acces la internet broadband în România e undeva la 31% conform ANRCTI, se manifestă atâta prostie şi decadenţă în spaţiul virtual, îmi e frică să mă gândesc ce se va întâmpla pe mai tarziu….:-S
Toti se lasa voia sorţii acestui fenomen care ia din ce în ce mai mult amploare şi transformă tinerii din oameni normali în obsedaţi de Hi5/MySpace, vânători de noi stiluri, dependenţi de comment-uri şi obsedati după poze de sus/narcisişti ? Nu credeţi că e timpul să facem ceva pentru a promova adevăratele valori ? Nu cu palma, pumnu’ sau cu înjurătura sau leapşa, ci mai degrabă prin înlocuirea lungilor discuţii pe mess sau prin intermediul comentariilor la poze cu întâlniri amicale ?Oricum eu sunt anti mess :-J prefer sa discut face to face cu o persoana cred ca ar fi mai usor nu numai pt mine ci si pt cel care ii vorbesc
Din experienţă proprie vă spun, e mult mai frumos şi mai folositor să stai 30 de minute într-un local să bei un suc,cafea orice şi să schimbi o vorbă cu o cunoştiinţă, decât să stai 2 ore “pă mess” şi să “te descarci” nu?? Oare numai eu gandesc asa????
Nu e mai frumos ca în loc de poze să-i arăţi unei persoane adevărata înfăţişare a ta ? Adică mersi, dacă te place bine, dacă nu, lumea e mare, iar dacă eşti băiat, ai de unde să alegi (conform unor studi numărul fetelor/femeilor îl depăşeşte pe cel al băieţilor/bărbaţilor la nivel mondial) !!! Iar dacă eşti fată, stai tu liniştită că nu mori sunt destui bagatori in seama:-J
..... aici ma opresc am vorbit prea mult,ce inseamna sa ai insomnia noaptea,…..

Putin adevar...

Cunoaştem de-a lungul vieţii oameni care devin pentru noi atât de importanţi încât nu ne mai putem imagina, din acel moment,viaţa fără ei. Apoi, dintr-o prostie sau o greşeală ce putea fi trecută cu vederea, îi pierdem. Sau pur şi simplu fără nicio cauză concretă ies din viaţa noastră la fel cum au intrat...brusc. Nu vorbesc despre moarte, pentru că asta chiar nu poate fi controlată. Dar ce facem atunci când pierdem pe cineva despre care credeam că ne va fi alături toată viaţa sau, mă rog, fără de care nu ne puteam noi imagina viaţa în continuare? Stăm în loc? Mai încercăm să-l(o) readucem lângă noi sau mergem înainte fără să ne uităm în urmă? Şi când decidem să nu ne mai uităm în urmă şi să lăsăm instinctul de autoapărare să îşi facă treaba, adică să ne scoată din suferinţă? Este o vorbă care spune "dacă nu te iubeşti tu nici ceilalţi nu te vor iubi".Când nu mai poţi face nimic să te întorci la cum a fost, când e mai mult rău decât bine, e timpul să te iubeşti pe tine, e timpul să laşi mecanismul de autoapărare să aibă grijă de tine. Şi nu te poţi limita la a fi decât spectator, trebuie să fii actorul principal în acest episod din viaţa ta. Vorbesc din experienţă? Da! Şi nu vorbesc numai despre relaţii de iubire, vorbesc despre orice gen de relaţie care la un moment dat mi-a adus atâta dragoste, energie pozitivă şi împlinire încât nu îmi puteam vedea viaţa continuând fără a o avea. Învăţăm, pentru că trebuie! Învăţăm să trăim fără a-i avea alături pe cei care au fost cândva foarte importanţi pentru noi, dacă vrem să supravieţuim.Puţini oameni pe care îi iubim ne rămân alături toată viaţa, restul ne rămân în suflet şi în amintiri....

                        By Serj

Daca ai sti......

Off si daca ai sti tu ca pentru tine as renunta la toti , si daca ai sti tu ca eu ma simt ''inselat'' de tine , daca ai sti tu ca atunci cand tu nu imi dai atentie , daca ai sti tu ca relatia asta a mea , a noastra are nevoie de comunicare.....poate ca daca ai sti ar fi alfel ... sau poate ca nu ti-ar pasa ... off daca asi putea sa iti spun ca esti totul pt mine . daca as putea sa iti spun ca atunci cand sunt langa tine nu mai exista nimeni alt cineva  , ca atunci cand ma strangi in brate dispar toate gandurile si ca tu pui stapanire pe mine intr`un totu . Daca ai sti tu draga mea...

To be or not to be, this is the question:)

    Aveam de gand sa scriu cate ceva din ce probleme au aparut la munca zilele astea insa am dat pe internet de o stire in care parintii au ingrijit un copil virtual si le-au murit copilul real de foame stirea fiind din martie 2010. Si uite asa mi-am adus aminte cum un profesor de facultate  ne spunea că omul nu este un animal, că noi suntem mult mai mult decât o adunătură de oase, însă modul în care punea problema este de-a dreptul simplist, eu înţelegând prin animal o posibilitate naturală de a ajunge " Un animal" :)). De ce spun toate aceste lucruri? Pentru că vreau să vă prezint carnavalul în care trăim cu toţii. Şi răi şi buni. Cercul care ne creionează destinul comun este presărat cu gânditori şi oameni simpli, luptând şi murind pentru o lume mai bună, pentru schimbare. Îmi este frică să vorbesc despre schimbare. Este posibilă schimbarea? Daca ar fi sa raspund eu as zice ca da, dar altii sunt de alta parere :| Chiar putem să ştergem cu buretele orice lacrimă? Toţi vorbim de schimbare, o căutăm, suntem în proximitatea ei şi, totuşi, nu o avem, nu ştim să ajungem la ea… de ce? deoarece suntem comozi, apatici, leneşi şi chiar sictiriţi de modul în care ne purtăm prin lume, socotim că este mult mai simplu să ne lăsăm purtaţi de iluzia comodităţii care ne spune că totul curge normal atâta timp cât nu punem întrebări şi ne vedem de treaba noastră. Care treabă? Să zâmbim fals pe Facebook? Să arătăm că am vizitat câteva ţări străine, doar ca să ne punem nişte poze pe net? Ne pudrăm, ne falsificăm aşa de mult, încat ajungem să spunem că, de fapt, ne conturăm frumuseţea. Dragii mei, frumuseţea nu se creionează, nu are de ce, ea fiind elementul în jurul căruia ar trebui să se învârtă tot. Ne dăm cu părerea, le ştim pe toate, inventăm norme şi le aplicăm după bunul plac. Spunem că  facebook is national geografic“,sau ce am mai gasit pe net ca Hi5 este " OTV-ul " :) dar uităm că ambele sunt situri de socializare, de parcă există o diferenţă de calitate între ele. Şi, cel mai grav, suntem manipulabili, rău de tot, aşa de rău încât politicul se joacă cu noi, aşa de rău încât securitatea nu mai are nevoie de securişti, este suficient să stea toţi pe facebook şi să vadă ce-am mai făcut. Trăim în această lume obscură, virtuală, încât unul a ajuns să spună, şi pe bună dreptate, citez: „Iubirea adevărată se consumă între patru pereţi, nu pe Facebook“ Din păcate, are dreptate. Orice om normal, care are un blog care apare pe un site de socializare, devine tentat să se arate.... Nici nu are cum, sute de comentarii, poze invidie şi râvnă. Ceea ce nu ne dam seama este că siturile de socializare, în frunte cu blogurile, creează personalităţi, îţi vând iluzia că eşti un om important, că eşti căutat, tu fiind doar un mijloc în calea spre bogăţie a marilor companii care patronează cu fală acest circ. Acum, sigur, vei fi tentat să spui că şi eu am un blog, un site unde postez tot felul de poze şi alte minunăţii, aşa e, dar eu nu mă scot pe mine din acest tablou, poate uneori cu anumite statusuri pe unde sunt insa o fac pentru mine şi eu sunt ca şi voi, cum ar spune Heidegger, captiv în jocul cotidianului, insa nu demonstrez ca sunt ceva si de altfel nu e asa... Şi ar mai fi destule motive de enunţat, dar mă doare capul la cate am reusit sa citesc azi si cat de multe poate oferi acest internet. Astazi atat cu postarile, maine o alta zi de work si multe alte probleme care vor trebui rezolvate mai ales ca maine este 1 octombrie:)
                      22.37 by Serj

“Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte.” ( Schopenhauer )

     Mi se pare o idee minunata ca avem o zi in care toata lumea pune pret pe iubire , facand acea zi, o zi speciala, acea zi fiind cea de Sf. Valentin, Craciun, zi de nastere, etc. Dar ce se intampla cu cele 364 de zile ramase din an ?
   Ce am putea sa facem  ? Pentru inceput, prin aflarea a  ceea ce ii place cel mai mult, pentru ca toti suntem oameni si fiecare avem nevoile noastre . Adica daca mie imi place sa ma joc pe calculator, nu neaparat ii place si ei . De multe ori ne place sa oferim iubirea in maniera care ne place si noua sa o primim.  Un alt lucru important este sa iti faci timp pentru relatie . Relatiile grozave nu se intampla pur si simplu. Ai putea spune ca iubirea cucereste tot, dar de ce sa nu ii dai si o mana de ajutor iubirii ? Faceti-va un obicei ca macar 5 minute pe zi , sa va petreceti timpul impreuna, doar voi doi , in care sa discutati si nu uita sarutul de dimineata si cel de seara ,in caz ca aveti un program care nu va permite. Daca te iubeste, atunci ii se va parea o eternitate timpul scurs de dimineata pana va veni sarutul de seara .
   Multe relatii se destrama din cauza ca unul dintre parteneri are o zi mai proasta, iar celalalt ar putea sa cada victima , din cauza ca azi nu esti in apele tale. Daca simti asta , nu te razbuna pe primul care iti iese in cale, si mai ales nici pe partenerul/partenera ta. Ei nu au nici o vina, ei sunt acolo sa te sustina si sa iti fie aproape, atunci cand treci prin momente dificile.
   Daca ceva nu iti convine in relatie, atunci ar trebui sa iti faci vocea auzita , este mult mai bine decat sa stai si sa taci ca mutulica:D si toate astea le zic din propria experienta:) Analizeaza ceea ce este important pentru tine, sa te faca sa fii minunat, sa fii o persoana fericita si iubita , si incepe cu satisfacerea acestor nevoi. Asigurati partenerul ca aceste nevoi personale sunt foarte importante pentru voi.
   Esti intr-o relatie frumoasa si ai un partener care tine la tine si te respecta pentru ceea ce esti. Voi doi formati o pereche reusita . Daca simti cat de fericit esti atunci cand esti cu ea , si ca ai gasit-o si acum face parte din viata ta ,atunci cred ca cel mai minunat cuvant posibil gasit in dictionar este IUBIRE.
   Asa ca de incheiere , ati putea foarte bine de a va promite unu altuia , iubirea zi de zi , nu doar intr-o zi din an . Promiteti-va fiecare ca ve-ti face in asa fel sa fie mult mai bine decat a fost pana acum , si asa ve-ti gasi energia si fericirea de zi cu zi .

Cam asta a fost .. pana data viitoare , oferiti iubire caci ea este inepuizabila !

Buna dimineata!!!!!

      Ce mod mai frumos de a te trezi dimineata? Exista oare ceva mai dulce decat sa auzi “buna dimineata, dragul meu” de la cea care reuseste sa iti sarute sufletul cu zambetul ei? De la cea pe care o iubesti si langa care ai putea sa iti petreci urmatorii un milion de ani…
Nu, nu exista, cel putin pentru mine…
Noapte buna si buna dimineata, aroma ei, atingerea ei, ecoul vocii ei inainte de a adormi si zambetul diminetii ,reusesc sa imi faca nu ziua, ci viata mai frumoasa!!

Eu azi  aleg sa fiu fericit, iar acesta este miracolul vietii: ca indiferent unde te afli, si in ce pozitie, tu alegi cum sa-ti fie zilele.

Orice zi poate fi frumoasa, senina, calda, calma, sau... orice altceva alegi tu sa fie.

Azi vreau sa am o zi frumoasa. Vreti si voi?

                                                                       >>Serj<<

Viata de azi Ft. Viata de ieri :)

Ma trezesc de multe ori, dus de ganduri, facand o paralela intre viata de ieri si viata de azi…
 Viata de ieri este viata pe care am perceput-o eu prin ochii altora si a spuselor lor.
 Viata de azi este ceea ce traiesc zi de zi si cum percep eu realitatea.
 Sa incepem o scurta antiteza intre aceste doua vieti…

Pai…

Ma gandesc uneori cand o sa am si eu casa mea si nu o sa mai stau cu parintii.. Parintii mei si-au cumparat apartament de 3 camere in 70-80 si ceva parca, la varsta de 20 si ceva  de ani, apartament pe care l-au achitat in vreo nu stiu cati ani dar...din surse sigure foarte repede.In fine....eu, desi castig  mai mult decat parintii mei, nu am nici macar garsoniera si stau cu ei si nici nu imi permit vremurile si nici nu este genul meu sa ma hazardez la credite pe 30 de ani ca sa-mi iau casa…mai ales de unul singur ...
      Tatal meu si-a cumparat prima masina noua, la varsta de 20-30 de ani din banii lui obtinuti ca Oenolog…, era vorba de o Dacia 1310 de care era foarte mandru la vremea respectiva.
 Eu am 26 de ani aproape 27 in curand si desi am masina dar nu noua, parca nu as da peste 10000 euro pe o masina in conditiile in care nu am nici macar o garsoniera…:D e adevarat nu?
 Parintii mei nu isi faceau griji ca pot ramane fara job in orice moment si nu traiau in aceasta lume guvernata de incertitudini si de o accelerare nebuneasca a dinamicii vietii…oamenii nu mai au timp sa-si faca vizite, sa se intalneasca si sa petreaca ore in sir linistiti, fara sa fie presati de griji…Partea cea mai trista este ca....nu mai exista prietenii de altadata, momentan pot spune ca am un singur prieten adevarat pe care il consider frate si pe care ma bazez in unele situatii si e singurul care comunica cu mine si care incearca sa inteleaga ce e cu mine. E fratele pe care nu l-am avut niciodata cand eram mic si probabil era necesar la momentul respectiv.
      Din pacate am ajuns sa ne mancam intre noi si sa ne sapam unii pe altii pe la spate, e ca si cum am fi cu totii intr-un lac si incerci sa-i impingi pe ceilalti la fund ca sa iesi tu deasupra…
 Nu e un post in care ma plang, m-am adaptat foarte bine acestor conditii, iar articolul asta e doar o paralela facuta intre ce era acum ceva ani si cum vad eu lucrurile acum.

Am fost intrebat....

Am fost întrebat de ce nu mai scriu pe blog.
Apoi de ce nu mai vreau să merg în unele locuri, să nu mă văd cu unii oameni, de ce îmi umblă mintea atât de mult la muncă, de ce am renunţat la unele plăceri.
Apoi am aflat că aş fi o persoană închisă. Că nu spun totul despre mine. Şi că nu prea ştiu ce vreau.
Mi s-a mai spus că să am grijă de mine. Şi că să nu mai pun atâtea la suflet. Şi am mai aflat că dorul zilelor trecute poate naşte confesiuni pe care niciodată nu le-aş fi crezut spuse.
Am avut nervi, draci, obsesii şi am trecut prin stări de uitare şi fugă de mine. Am cantat, am umblat, am muncit si am avut lacrimi în ochi.. Am primit şi bune şi rele.
Au fost  zile în care am simţit că o pot lua razna şi tot atâtea şi aceleaşi zile în care m-am simţit complet de bine, dar......
Şi dacă te-ai întrebat de ce nu am mai scris pe blog, e pentru că mi-am văzut de mine. Chiar şi atunci când nu am ştiut sigur ce vreau. Chiar şi când m-am ferit sau când mi-am pus sufletul pe tavă, dar am revenit, e linistitor sa iti pui gandurile pe o pagina de blog altfel...cine sa te asculte? cine sa te inteleaga ce simti in acel moment?