House MD...

De cateva luni sunt fan Nr. 1 al serialului House MD nu stiu cum de...dar caracterul personajului imi place la nebunie, iar pentru ca e un „izvor” de replici acide, dar inteligente, m-am gandit sa introduc un articol cu cele mai interesante replici din popularul serial „House M.D.” Majoritatea ii apartin chiar personajului principal, Gregory House. Sper sa va placa la fel de mult cum imi plac si mie. Enjoy! -Uh, Doamne…Inteligența mea sclipitoare începe să devină o povară. – Gregory House Sunt două lucruri pentru care oamenii devin proști: banii și sexul. – Gregory House A ști e întotdeauna mai bine decât a nu ști. – Gregory House Trăiești cu demnitate, nu poți să mori cu ea. – Gregory House Majoritatea căsătoriilor de succes sunt bazate pe minciuni. – Gregory House Nu poți crede că e vina ta decât dacă ești atotputernic. Ăsta e narcisism. – Gregory House Dacă poți simula sinceritatea, poți simula aproape orice. – Gregory House Când joci după reguli, doar cei din jurul tău sunt fericiți. – Gregory House Nu sunt trist, sunt complicat. Fetelor le place asta. – Gregory House Acum singura putere care mi-a mai rămas e puterea de a te enerva. Gregory House Putem să uităm de viciile mele și să revenim la virtuțile mele? – Gregory House Ești bun. Nu compromite asta doar pentru că ești nefericit. – Gregory House Ai trei opțiuni în viață: să fii bun, să devii bun sau să renunți. – Gregory House Religia nu e opiumul maselor; e un placebo al maselor. – Gregory House Conștiință? Te referi la chestia aia care își face apariția ori de câte ori nu exista nici un motiv logic să acționezi după cum vor ceilalți? – Gregory House Regulile sunt simple indicații pentru oamenii care nu se pot hotarî. – Gregory House Succesul cuiva dureaza până la primul rateu, Eșecul e nemuritor. – Gregory House Suntem cu toții patetici. Asta face ca lucrurile să fie interesante. – Gregory House Am început să mă gandesc la ce mi-ai spus, că am tendința sa devin obsesiv. Acum sunt obsesiv în legătură cu obsesia mea. – Gregory House Singurul lucru pe care îl știi e că am reușit să fac un câine să urineze în toaleta ta. Ceea ce nu știi e unde am urinat eu. – Gregory House Decepția e furia pămpălăilor. – Gregory House Hey, nu ămi pasă de unde vine o idee, cât timp are sens și stânjenește pe cineva. – Gregory House Viața se întâmplă și asta te sperie groaznic. – Lisa Cuddy E păcat că nu ești amabil cu cei din jur. Așa, ai primi și tu cadouri adevărate. – Lisa Cuddy, către House O problemă amânată e o problemă negată. – James Wilson Sursa acestui post nu este personal ci apartine www.unica.ro

I am responsible for what i say, but i am not responsible for what you understand.

Am tot auzit fraza aia sacaitoare ,,De ce scrii pe blog? Nu ai viata sociala? Iti pierzi timpul degeaba. Si asa nu te citeste nimeni". pfoaiiiiii ...daca mai aud asa ceva ..imi vine sa....:)) nimic :P:P Si acum o sa raspund la tot. Scriu pe blog pentru ca asta ma face sa nu devin un schizofrenic, pentru ca paranoia trece de fiecare data si isi flutura esarfa neagra pe langa urechile mele prea des, pentru ca e singura metoda care ma ajuta sa am doar un strop de dementa in mine, si inca poate fi bine mascat. Unii stiu cum sunt. Stiu ca uneori nu sunt normal...aparentele inseala;)). Dar ceilalti nu stiu. Nu. Nu stiu nimic despre mine. Faptul ca scriu aici nu inseamna ca nu am viata sociala. Nu inseamna nici ca nu am viata. Inseamna ca am o viata pe care nu imi e rusine sa o fac publica. Sunt dati cand..., da, singurul lucru care apare aici e imaginatia, dar de cele mai multe ori aici gasesti sentimente, frustrari, dorinte, lacrimi, zambete, imbratisari. Orice. Viata mea e publica, gandeste-te bine daca vrei sa faci parte din ea. Pentru ca atunci, tu vei fi prezent in viata mea. Si toata lumea va sti. Nu cred ca imi pierd timpul degeaba. Putinii oameni care au rabdare sa ma urmareasca cred ca pot sa ma citeasca. Sunt sigur. Macar parte din sentimentele mele si din parerile mele pot fi percepute cum trebuie. Nu ma opresc din a cenzura ce simt, nu ma opresc din a nega cand cineva imi spune ,,Waw. Postarea asta i se potriveste asa de mult lui..." si arunc vina pe imaginatia mea, pe personajele din capul meu. Poate ca mi-ar placea sa am mai multi cititori. Dar simplul fapt ca nu ma chinui sa ii fac sa ma citeasca ma face sa renunt... Si... daca ai sti... Sunt foarte constient de postarile mele. De cele plictisitoare, de cele fara sens, de cele crizate si de cele care merita citite. Eu nu am rabdare sa imi recitesc postarile. Pentru ce sa am pretentia la altii? Asa ma gandeam si eu.

Vremuri bune vs vremuri grele!!!

Ok...desi nu ma omor dupa vorbele alea de duh intalnite pe facebook, una mi-a captat atentia. Asadar doi batrani intrebati cum de casatoria lor a rezistat atatia ani, au raspuns ca pe vremea lor cand ceva se strica, reparau, nu aruncau. Ce simple vorbe, dar care ascund in ele o esenta rara. A repara a devenit ceva asa greu de facut in zilele noastre. Si totusi e vorba de suflete, e vorba ca atunci cand tii cu adevarat la cineva, nu te grabesti sa-l arunci la gunoi. Nu suntem perfecti, asa ca nu inteleg, de ce nu ne mai dam o sansa? Si chiar mai multe, daca este cazul. Dar, sunt din ce in ce mai putini astfel de oameni...Am ajuns la ideea ca cel care nu vrea sa mai "repare" ceva inseamna ca nu a tinut la tine niciodata...a fost doar ceva de moment...nu ma refer la acele probleme in care ambii parteneri isi arunca cuvinte grele, reprosuri si se cearta non stop, ci la cei care au probleme minore...in fine ...ce era atunci...nu mai este acum din pacate:)

Idei de seara ;))

Uneori stau si ma gandesc de ce-mi trebuie mie blog. La inceput a fost un mod de a ma detensiona, apoi o cale de raspandire a ideilor, dar si un mijloc de autocunoastere. E drept, nu m-am gandit ca oamenii vor citi ce scriu eu aici. Era un fel de ascunzatoare. De asta la inceput a fost ca o joaca. Mai tarziu, am simtit nevoia de a comunica mai mult cu unele persoane, de a ne impartasi unii altora din nelinisti, bucurii...Imi dau seama ca in virtual imaginile noastre sunt deformate. Mi s-a spus ca intre mine, cel care scriu si cel care sunt in realitate, ar exista mari diferente. Desi, cine ma cunoaste asa bine incat sa sustina asta? Cine a avut rabdarea sa asculte pana la capat? Acum e momentul. Aveti ocazia sa-mi spuneti ceea ce ganditi despre mine. Imi place sa mi se spuna in fata. Iar daca nu o faceti aici, atunci nu-mi mai trimiteti mail-uri in care bateti apropo-uri. Nu-mi mai scrieti ca eu sunt asa si tralala....ok? Nu fiti lasi! Asumati-va! Astept.:)

Doar de moment:)

Tot eu sunt! Nu am mai trecut de mult pe aici nu-i asa? Da...de ieri doar insa ....Am o scuza... Stiu ca am o scuza dar sincer nu o gasesc in acest moment. Nu prea am ce sa va mai zic.Despre ce as putea scrie daca nu simt nevoia sa scriu? Simt nevoia sa dorm sa dorm si din nou sa dorm.Din pacate nu ma ajuta cu nimic dormitul pentru ca nu fizicul e obosit ci psihicul. Pe langa problemele de la munca si pe langa toate informatiile pe care imi sunt intiparite in cap, am ajuns sa am si vise care imi tulbura somnul. Nu mai am putere sa fac nimic. Sunt atat de multe lucruri de rezolvat iar eu aleg doar sa stau si sa vad ce se va intampla. Viata mea nu a mai fost niciodata atat de plina cu informatii despre altii. Nu am mai vorbit despre mine de destul timp.Nici macar pe blog nu mai am putere sa scriu. .... Nu stiu. Chiar nu stiu ce ar trebui sa fac asa ca las viata sa decida pentru mine. Eu am obosit insa inca am zambetul pe buze.

Cuvintele sunt un mijloc imperfect de comunicare.

Azi am asistat fara sa vreau la o discutie intre doua persoane care isi aruncau cuvinte grele in fata...este atat de usor ca noi in general ,sa ne aruncam cu vorbe...cuvintele astea parca vin ca niste bolovani peste noi incat cu greu le vei uita candva. Oare nu ar fi mai bine sa ne stapanim...sa incercam sa cautam o sursa de calm in interiorul nostru, sa punem in balanta lucrurile,sa vedem unde am gresit si apoi sa vorbim sau sa ne exteriorizam. Suntem atat de repeziti pana si cu, cuvintele!. Se spune ca uneori un cuvint doare mai mult decat o palma...ce bine ar fi sa invatam sa ne alegem cuvintele chiar si cand suntem furiosi...eu am invatat de-a lungul vietii ca un cuvant potrivit spus din tot sufletul...vindeca si iarta absolut tot.Uneori sunt cuvinte care ranesc atat de tare incat nu pot fi vindecate cu un simplu...imi pare rau...durerea lor este enorma,ea persista intotdeauna prin ranile provocate fie ca vrei sau nu. Da...cuvintele dor atat de tare si o data ce au lovit, urmele lor raman in suflet indiferent de ceea ce se intampla.

Doar ca idee:)

Un bun prieten imi spunea recent ca oamenii sunt facuti pentru ca sa ii cunosti, sa-i indragesti, sa te atasezi mai mult sau mai putin de ei si mai apoi sa ii iubesti sau sa ii uiti. Pe unii mi-am dorit sa ii cunosc si nu am reusit chiar daca undeva, in interiorul meu, dorinta inca ardea. Altii au intrat in viata mea fara ca eu sa le cer si mi-au facut inima sa bata mult mai tare, nu o data, nu de doua ori ci zilnic, dandu-mi sentimentul acela de siguranta si incredere in ei si in mine. Timpul mi-a rapit unele chipuri dar a avut grija sa nu-mi lase spatii libere in inima unde, i-am adapostit o perioada pe oamenii ce-mi dadeau zilnic motive sa zambesc. Mi s-a intamplat sa simt ca stationez parca pe interzis in locuri in care probabil nu eram dorit, unde interesul invingea orice sentiment sincer iar raceala dintre indivizi iti ingheta orice speranta. Cu sau fara voia mea am fost azvarlit in vietile multora iar timpul petrecut a variat mereu, intensitatea si calitatea clipelor scurse dandu-mi uneori satisfactia si bucuria sansei sa ii fi cunoscut pe acei oameni in timp ce alteori naivitatea si deschiderea prea mare la cei din jurul meu, m-a ranit mai mult decat m-as fi asteptat eu. Plec fara sa-mi para rau din vietile unora care probabil n-au mai avut nevoie de inca cineva, cuibarindu-ma in inimile ce-mi ofera totusi acel minim de caldura si fericire cu care eu sa-mi pot hrani sufletul. Timpul va continua sa zboare pe langa noi, lasandu-se masurat prin noi evenimente, trairi si momente din acelea in care orice ai face vei invata ca orice inceput are mai devreme sau mai tarziu si un sfarsit care in functie de el, de ea, e mai greu sau mai usor de acceptat. Rad de fiecare data cand aud sau imi spun singur “n-as fi crezut sa mi se intample vreodata asa ceva” . Pentru ca saptamana trecuta nu stiam ce va urma, pentru ca ziua de ieri nu e ca cea de azi si pentru ca ce va urma va fi cu totul altfel fata de cum a fost pana acum. Daca mi-ai fi spus atunci cum va fi acum, probabil as fi ras si ti-as fi spus ca este imposibil. Unii vor sa-si afle viitorul amagindu-se cu diferite trucuri de carti si magie insa eu cred ca viitorul ni-l facem singuri profitand sau nu de sansele si ocaziile ce zboara zilnic pe langa noi.

Melodia mea 2004 :D zice bineeee:)

1 oct.2012

Nu regret ca am iubit, dar mai bine n-o faceam. Iubirea iti aduce bucurie, dar si multa suferinta atunci cand e oferita cui nu-i trebuie.

Stii sa te tii de o promisiune? nu cred....

In timpul vietii promiti si primesti promisiuni. Sunt momente in care promitem ceva fara a fim siguri daca putem duce la bun sfarsit promisiunea, dar totusi o facem pt a-i multumi pe ceilalti si a-i reduce la tacere. Dificil este momentul cand termenul promisiunii se aproprie, dar noi nu putem indeplini promisiunea. Neducand-o la bun sfarsit, intervine dezamagirea...dezamagire pe care o simtim adesea si noi, cand ni se fac promisiuni in vant. Stii cum se zice: daca nu le promiti nimic, n-ai cum sa-i dezamagesti, asa ca mare atentie cui si ce ii promiteti, pentru ca o promisiunea ramane promisiune, indiferent daca e spusa in graba sau pentru a face pe cineva fericit din vorbe.