Aveam de gand sa scriu cate ceva din ce probleme au aparut la munca zilele astea insa am dat pe internet de o stire in care parintii au ingrijit un copil virtual si le-au murit copilul real de foame stirea fiind din martie 2010. Si uite asa mi-am adus aminte cum un profesor de facultate ne spunea că omul nu este un animal, că noi
suntem mult mai mult decât o adunătură de oase, însă modul în care punea problema este de-a dreptul simplist, eu
înţelegând prin animal o posibilitate naturală de a ajunge " Un animal" :)). De ce spun toate aceste lucruri? Pentru că vreau să vă
prezint carnavalul în care trăim cu toţii. Şi răi şi buni. Cercul care
ne creionează destinul comun este presărat cu
gânditori şi oameni simpli, luptând şi murind pentru o lume mai bună,
pentru schimbare. Îmi este frică să vorbesc despre schimbare. Este posibilă
schimbarea? Daca ar fi sa raspund eu as zice ca da, dar altii sunt de alta parere :| Chiar putem să ştergem cu buretele orice lacrimă? Toţi vorbim de schimbare, o căutăm, suntem în proximitatea ei şi,
totuşi, nu o avem, nu ştim să ajungem la ea… de ce? deoarece suntem comozi, apatici, leneşi şi chiar sictiriţi de modul în
care ne purtăm prin lume, socotim că este mult mai simplu să ne lăsăm
purtaţi de iluzia comodităţii care ne spune că totul curge normal atâta
timp cât nu punem întrebări şi ne vedem de treaba noastră. Care treabă?
Să zâmbim fals pe Facebook? Să arătăm că am vizitat câteva ţări străine,
doar ca să ne punem nişte poze pe net? Ne pudrăm, ne falsificăm aşa de
mult, încat ajungem să spunem că, de fapt, ne conturăm frumuseţea. Dragii
mei, frumuseţea nu se creionează, nu are de ce, ea fiind elementul în
jurul căruia ar trebui să se învârtă tot. Ne dăm cu părerea, le ştim pe
toate, inventăm norme şi le aplicăm după bunul plac. Spunem că facebook is national geografic“,sau ce am mai gasit pe net ca Hi5 este " OTV-ul " :) dar uităm că ambele sunt situri de
socializare, de parcă există o diferenţă de calitate între ele. Şi, cel
mai grav, suntem manipulabili, rău de tot, aşa de rău încât politicul
se joacă cu noi, aşa de rău încât securitatea nu mai are nevoie de
securişti, este suficient să stea toţi pe facebook şi să vadă ce-am mai
făcut. Trăim în această lume obscură, virtuală, încât unul a ajuns să
spună, şi pe bună dreptate, citez: „Iubirea adevărată se consumă între
patru pereţi, nu pe Facebook“ Din păcate, are dreptate. Orice om normal,
care are un blog care apare pe un site de socializare, devine tentat să se arate....
Nici nu are cum, sute de comentarii, poze invidie şi râvnă.
Ceea ce nu ne dam seama este că siturile de socializare,
în frunte cu blogurile, creează personalităţi, îţi vând iluzia că eşti
un om important, că eşti căutat, tu fiind doar un mijloc în
calea spre bogăţie a marilor companii care patronează cu fală acest
circ. Acum, sigur, vei fi tentat să spui că şi eu am un blog, un site
unde postez tot felul de poze şi alte minunăţii, aşa e, dar eu nu mă
scot pe mine din acest tablou, poate uneori cu anumite statusuri pe unde sunt insa o fac pentru mine şi eu sunt ca şi voi, cum ar spune
Heidegger, captiv în jocul cotidianului, insa nu demonstrez ca sunt ceva si de altfel nu e asa... Şi ar mai fi destule motive de
enunţat, dar mă doare capul la cate am reusit sa citesc azi si cat de multe poate oferi acest internet. Astazi atat cu postarile, maine o alta zi de work si multe alte probleme care vor trebui rezolvate mai ales ca maine este 1 octombrie:)
22.37 by Serj
duminică, 30 septembrie 2012
“Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte.” ( Schopenhauer )
Mi se pare o idee minunata ca avem o zi in care toata lumea pune pret pe
iubire , facand acea zi, o zi speciala, acea zi fiind cea de Sf. Valentin, Craciun, zi de nastere, etc. Dar ce se intampla cu
cele 364 de zile ramase din an ?
Ce am putea sa facem ? Pentru inceput, prin aflarea a ceea ce ii place cel mai mult, pentru ca toti suntem oameni si fiecare avem nevoile noastre . Adica daca mie imi place sa ma joc pe calculator, nu neaparat ii place si ei . De multe ori ne place sa oferim iubirea in maniera care ne place si noua sa o primim. Un alt lucru important este sa iti faci timp pentru relatie . Relatiile grozave nu se intampla pur si simplu. Ai putea spune ca iubirea cucereste tot, dar de ce sa nu ii dai si o mana de ajutor iubirii ? Faceti-va un obicei ca macar 5 minute pe zi , sa va petreceti timpul impreuna, doar voi doi , in care sa discutati si nu uita sarutul de dimineata si cel de seara ,in caz ca aveti un program care nu va permite. Daca te iubeste, atunci ii se va parea o eternitate timpul scurs de dimineata pana va veni sarutul de seara .
Multe relatii se destrama din cauza ca unul dintre parteneri are o zi mai proasta, iar celalalt ar putea sa cada victima , din cauza ca azi nu esti in apele tale. Daca simti asta , nu te razbuna pe primul care iti iese in cale, si mai ales nici pe partenerul/partenera ta. Ei nu au nici o vina, ei sunt acolo sa te sustina si sa iti fie aproape, atunci cand treci prin momente dificile.
Daca ceva nu iti convine in relatie, atunci ar trebui sa iti faci vocea auzita , este mult mai bine decat sa stai si sa taci ca mutulica:D si toate astea le zic din propria experienta:) Analizeaza ceea ce este important pentru tine, sa te faca sa fii minunat, sa fii o persoana fericita si iubita , si incepe cu satisfacerea acestor nevoi. Asigurati partenerul ca aceste nevoi personale sunt foarte importante pentru voi.
Esti intr-o relatie frumoasa si ai un partener care tine la tine si te respecta pentru ceea ce esti. Voi doi formati o pereche reusita . Daca simti cat de fericit esti atunci cand esti cu ea , si ca ai gasit-o si acum face parte din viata ta ,atunci cred ca cel mai minunat cuvant posibil gasit in dictionar este IUBIRE.
Asa ca de incheiere , ati putea foarte bine de a va promite unu altuia , iubirea zi de zi , nu doar intr-o zi din an . Promiteti-va fiecare ca ve-ti face in asa fel sa fie mult mai bine decat a fost pana acum , si asa ve-ti gasi energia si fericirea de zi cu zi .
Ce am putea sa facem ? Pentru inceput, prin aflarea a ceea ce ii place cel mai mult, pentru ca toti suntem oameni si fiecare avem nevoile noastre . Adica daca mie imi place sa ma joc pe calculator, nu neaparat ii place si ei . De multe ori ne place sa oferim iubirea in maniera care ne place si noua sa o primim. Un alt lucru important este sa iti faci timp pentru relatie . Relatiile grozave nu se intampla pur si simplu. Ai putea spune ca iubirea cucereste tot, dar de ce sa nu ii dai si o mana de ajutor iubirii ? Faceti-va un obicei ca macar 5 minute pe zi , sa va petreceti timpul impreuna, doar voi doi , in care sa discutati si nu uita sarutul de dimineata si cel de seara ,in caz ca aveti un program care nu va permite. Daca te iubeste, atunci ii se va parea o eternitate timpul scurs de dimineata pana va veni sarutul de seara .
Multe relatii se destrama din cauza ca unul dintre parteneri are o zi mai proasta, iar celalalt ar putea sa cada victima , din cauza ca azi nu esti in apele tale. Daca simti asta , nu te razbuna pe primul care iti iese in cale, si mai ales nici pe partenerul/partenera ta. Ei nu au nici o vina, ei sunt acolo sa te sustina si sa iti fie aproape, atunci cand treci prin momente dificile.
Daca ceva nu iti convine in relatie, atunci ar trebui sa iti faci vocea auzita , este mult mai bine decat sa stai si sa taci ca mutulica:D si toate astea le zic din propria experienta:) Analizeaza ceea ce este important pentru tine, sa te faca sa fii minunat, sa fii o persoana fericita si iubita , si incepe cu satisfacerea acestor nevoi. Asigurati partenerul ca aceste nevoi personale sunt foarte importante pentru voi.
Esti intr-o relatie frumoasa si ai un partener care tine la tine si te respecta pentru ceea ce esti. Voi doi formati o pereche reusita . Daca simti cat de fericit esti atunci cand esti cu ea , si ca ai gasit-o si acum face parte din viata ta ,atunci cred ca cel mai minunat cuvant posibil gasit in dictionar este IUBIRE.
Asa ca de incheiere , ati putea foarte bine de a va promite unu altuia , iubirea zi de zi , nu doar intr-o zi din an . Promiteti-va fiecare ca ve-ti face in asa fel sa fie mult mai bine decat a fost pana acum , si asa ve-ti gasi energia si fericirea de zi cu zi .
Cam asta a fost .. pana data viitoare , oferiti iubire caci ea este inepuizabila !
Buna dimineata!!!!!
Ce mod mai frumos de a te trezi
dimineata? Exista oare ceva mai dulce decat sa auzi “buna dimineata, dragul meu” de la cea care reuseste sa iti sarute sufletul cu
zambetul ei? De la cea pe care o iubesti si langa care ai putea sa iti
petreci urmatorii un milion de ani…
Nu, nu exista, cel putin pentru mine…
Noapte buna si buna dimineata, aroma ei, atingerea ei, ecoul vocii ei inainte de a adormi si zambetul diminetii ,reusesc sa imi faca nu ziua, ci viata mai frumoasa!!
Nu, nu exista, cel putin pentru mine…
Noapte buna si buna dimineata, aroma ei, atingerea ei, ecoul vocii ei inainte de a adormi si zambetul diminetii ,reusesc sa imi faca nu ziua, ci viata mai frumoasa!!
Eu azi aleg sa fiu fericit, iar acesta este miracolul vietii: ca indiferent unde te afli, si in ce pozitie, tu alegi cum sa-ti fie zilele.
Orice zi poate fi frumoasa, senina, calda, calma, sau... orice altceva alegi tu sa fie.
Azi vreau sa am o zi frumoasa. Vreti si voi?
>>Serj<<
sâmbătă, 29 septembrie 2012
Viata de azi Ft. Viata de ieri :)
Ma trezesc de multe ori, dus de ganduri, facand o paralela intre viata de ieri si viata de azi…
Viata de ieri este viata pe care am perceput-o eu prin ochii altora si a spuselor lor.
Viata de azi este ceea ce traiesc zi de zi si cum percep eu realitatea.
Sa incepem o scurta antiteza intre aceste doua vieti…
Pai…
Ma gandesc uneori cand o sa am si eu casa mea si nu o sa mai stau cu parintii.. Parintii mei si-au cumparat apartament de 3 camere in 70-80 si ceva parca, la varsta de 20 si ceva de ani, apartament pe care l-au achitat in vreo nu stiu cati ani dar...din surse sigure foarte repede.In fine....eu, desi castig mai mult decat parintii mei, nu am nici macar garsoniera si stau cu ei si nici nu imi permit vremurile si nici nu este genul meu sa ma hazardez la credite pe 30 de ani ca sa-mi iau casa…mai ales de unul singur ...
Tatal meu si-a cumparat prima masina noua, la varsta de 20-30 de ani din banii lui obtinuti ca Oenolog…, era vorba de o Dacia 1310 de care era foarte mandru la vremea respectiva.
Eu am 26 de ani aproape 27 in curand si desi am masina dar nu noua, parca nu as da peste 10000 euro pe o masina in conditiile in care nu am nici macar o garsoniera…:D e adevarat nu?
Parintii mei nu isi faceau griji ca pot ramane fara job in orice moment si nu traiau in aceasta lume guvernata de incertitudini si de o accelerare nebuneasca a dinamicii vietii…oamenii nu mai au timp sa-si faca vizite, sa se intalneasca si sa petreaca ore in sir linistiti, fara sa fie presati de griji…Partea cea mai trista este ca....nu mai exista prietenii de altadata, momentan pot spune ca am un singur prieten adevarat pe care il consider frate si pe care ma bazez in unele situatii si e singurul care comunica cu mine si care incearca sa inteleaga ce e cu mine. E fratele pe care nu l-am avut niciodata cand eram mic si probabil era necesar la momentul respectiv.
Din pacate am ajuns sa ne mancam intre noi si sa ne sapam unii pe altii pe la spate, e ca si cum am fi cu totii intr-un lac si incerci sa-i impingi pe ceilalti la fund ca sa iesi tu deasupra…
Nu e un post in care ma plang, m-am adaptat foarte bine acestor conditii, iar articolul asta e doar o paralela facuta intre ce era acum ceva ani si cum vad eu lucrurile acum.
Viata de ieri este viata pe care am perceput-o eu prin ochii altora si a spuselor lor.
Viata de azi este ceea ce traiesc zi de zi si cum percep eu realitatea.
Sa incepem o scurta antiteza intre aceste doua vieti…
Pai…
Ma gandesc uneori cand o sa am si eu casa mea si nu o sa mai stau cu parintii.. Parintii mei si-au cumparat apartament de 3 camere in 70-80 si ceva parca, la varsta de 20 si ceva de ani, apartament pe care l-au achitat in vreo nu stiu cati ani dar...din surse sigure foarte repede.In fine....eu, desi castig mai mult decat parintii mei, nu am nici macar garsoniera si stau cu ei si nici nu imi permit vremurile si nici nu este genul meu sa ma hazardez la credite pe 30 de ani ca sa-mi iau casa…mai ales de unul singur ...
Tatal meu si-a cumparat prima masina noua, la varsta de 20-30 de ani din banii lui obtinuti ca Oenolog…, era vorba de o Dacia 1310 de care era foarte mandru la vremea respectiva.
Eu am 26 de ani aproape 27 in curand si desi am masina dar nu noua, parca nu as da peste 10000 euro pe o masina in conditiile in care nu am nici macar o garsoniera…:D e adevarat nu?
Parintii mei nu isi faceau griji ca pot ramane fara job in orice moment si nu traiau in aceasta lume guvernata de incertitudini si de o accelerare nebuneasca a dinamicii vietii…oamenii nu mai au timp sa-si faca vizite, sa se intalneasca si sa petreaca ore in sir linistiti, fara sa fie presati de griji…Partea cea mai trista este ca....nu mai exista prietenii de altadata, momentan pot spune ca am un singur prieten adevarat pe care il consider frate si pe care ma bazez in unele situatii si e singurul care comunica cu mine si care incearca sa inteleaga ce e cu mine. E fratele pe care nu l-am avut niciodata cand eram mic si probabil era necesar la momentul respectiv.
Din pacate am ajuns sa ne mancam intre noi si sa ne sapam unii pe altii pe la spate, e ca si cum am fi cu totii intr-un lac si incerci sa-i impingi pe ceilalti la fund ca sa iesi tu deasupra…
Nu e un post in care ma plang, m-am adaptat foarte bine acestor conditii, iar articolul asta e doar o paralela facuta intre ce era acum ceva ani si cum vad eu lucrurile acum.
Am fost intrebat....
Am fost întrebat de ce nu mai scriu pe blog.
Apoi de ce nu mai vreau să merg în unele locuri, să nu mă văd cu unii oameni, de ce îmi umblă mintea atât de mult la muncă, de ce am renunţat la unele plăceri.
Apoi am aflat că aş fi o persoană închisă. Că nu spun totul despre mine. Şi că nu prea ştiu ce vreau.
Mi s-a mai spus că să am grijă de mine. Şi că să nu mai pun atâtea la suflet. Şi am mai aflat că dorul zilelor trecute poate naşte confesiuni pe care niciodată nu le-aş fi crezut spuse.
Am avut nervi, draci, obsesii şi am trecut prin stări de uitare şi fugă de mine. Am cantat, am umblat, am muncit si am avut lacrimi în ochi.. Am primit şi bune şi rele.
Au fost zile în care am simţit că o pot lua razna şi tot atâtea şi aceleaşi zile în care m-am simţit complet de bine, dar......
Şi dacă te-ai întrebat de ce nu am mai scris pe blog, e pentru că mi-am văzut de mine. Chiar şi atunci când nu am ştiut sigur ce vreau. Chiar şi când m-am ferit sau când mi-am pus sufletul pe tavă, dar am revenit, e linistitor sa iti pui gandurile pe o pagina de blog altfel...cine sa te asculte? cine sa te inteleaga ce simti in acel moment?
Apoi de ce nu mai vreau să merg în unele locuri, să nu mă văd cu unii oameni, de ce îmi umblă mintea atât de mult la muncă, de ce am renunţat la unele plăceri.
Apoi am aflat că aş fi o persoană închisă. Că nu spun totul despre mine. Şi că nu prea ştiu ce vreau.
Mi s-a mai spus că să am grijă de mine. Şi că să nu mai pun atâtea la suflet. Şi am mai aflat că dorul zilelor trecute poate naşte confesiuni pe care niciodată nu le-aş fi crezut spuse.
Am avut nervi, draci, obsesii şi am trecut prin stări de uitare şi fugă de mine. Am cantat, am umblat, am muncit si am avut lacrimi în ochi.. Am primit şi bune şi rele.
Au fost zile în care am simţit că o pot lua razna şi tot atâtea şi aceleaşi zile în care m-am simţit complet de bine, dar......
Şi dacă te-ai întrebat de ce nu am mai scris pe blog, e pentru că mi-am văzut de mine. Chiar şi atunci când nu am ştiut sigur ce vreau. Chiar şi când m-am ferit sau când mi-am pus sufletul pe tavă, dar am revenit, e linistitor sa iti pui gandurile pe o pagina de blog altfel...cine sa te asculte? cine sa te inteleaga ce simti in acel moment?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)