Viata de azi Ft. Viata de ieri :)

Ma trezesc de multe ori, dus de ganduri, facand o paralela intre viata de ieri si viata de azi…
 Viata de ieri este viata pe care am perceput-o eu prin ochii altora si a spuselor lor.
 Viata de azi este ceea ce traiesc zi de zi si cum percep eu realitatea.
 Sa incepem o scurta antiteza intre aceste doua vieti…

Pai…

Ma gandesc uneori cand o sa am si eu casa mea si nu o sa mai stau cu parintii.. Parintii mei si-au cumparat apartament de 3 camere in 70-80 si ceva parca, la varsta de 20 si ceva  de ani, apartament pe care l-au achitat in vreo nu stiu cati ani dar...din surse sigure foarte repede.In fine....eu, desi castig  mai mult decat parintii mei, nu am nici macar garsoniera si stau cu ei si nici nu imi permit vremurile si nici nu este genul meu sa ma hazardez la credite pe 30 de ani ca sa-mi iau casa…mai ales de unul singur ...
      Tatal meu si-a cumparat prima masina noua, la varsta de 20-30 de ani din banii lui obtinuti ca Oenolog…, era vorba de o Dacia 1310 de care era foarte mandru la vremea respectiva.
 Eu am 26 de ani aproape 27 in curand si desi am masina dar nu noua, parca nu as da peste 10000 euro pe o masina in conditiile in care nu am nici macar o garsoniera…:D e adevarat nu?
 Parintii mei nu isi faceau griji ca pot ramane fara job in orice moment si nu traiau in aceasta lume guvernata de incertitudini si de o accelerare nebuneasca a dinamicii vietii…oamenii nu mai au timp sa-si faca vizite, sa se intalneasca si sa petreaca ore in sir linistiti, fara sa fie presati de griji…Partea cea mai trista este ca....nu mai exista prietenii de altadata, momentan pot spune ca am un singur prieten adevarat pe care il consider frate si pe care ma bazez in unele situatii si e singurul care comunica cu mine si care incearca sa inteleaga ce e cu mine. E fratele pe care nu l-am avut niciodata cand eram mic si probabil era necesar la momentul respectiv.
      Din pacate am ajuns sa ne mancam intre noi si sa ne sapam unii pe altii pe la spate, e ca si cum am fi cu totii intr-un lac si incerci sa-i impingi pe ceilalti la fund ca sa iesi tu deasupra…
 Nu e un post in care ma plang, m-am adaptat foarte bine acestor conditii, iar articolul asta e doar o paralela facuta intre ce era acum ceva ani si cum vad eu lucrurile acum.