LieToMe!!!

Tot aud explicaţii de genul: “te mint pentru că adevărul taie în carne vie”. Nu zău! Păi şi atunci când descoperi că ai fost minţit nu doare? Oho, doare chiar mai tare. Mie îmi este foarte greu să înţeleg cum am ajuns să nu mai putem asuma faptele şi, împlicit, şi consecinţele. Ne este mult prea frică de gura lumii, de ce vor crede alţii despre noi? Refuz să cred că avem un caracter atât de slab. Nu-mi spuneţi că vă gândiţi la dezamăgire - să nu care cumva să răniţi persoana de lângă voi. De-a lungul anilor am aflat că dezamăgirea se amplifică odată cu descoperirea minciunii şi că un om va aprecia faptul că i-ai zis-o verde-n faţă decât dacă ai cedat abia după ce ai înşirat sute de minciuni. Şi totuşi continuăm să minţim pe bandă rulantă. Tu de ce o faci?

Inadmisibil

Sunt usor superficial uneori, nu sunt atent la unele lucruri, peste altele trec prea usor cu vederea si nu sunt mandru de chestia asta. Dar are si o parte buna: ma ajuta sa trec peste chestii nasoale mai usor. Sunt incapatanat,uneori delasator,sincer (da si asta poate fi un defect),dar ma enervez greu… Dar sa va zic ceva…nu conteaza defectele,ci ochii care le privesc…asa ca nici unul dintre voi sau eu, nu aveti defecte,ci aveti doar oameni in jurul vostru care va fac sa credeti asta..fiecare individ este perfect in felul lui , iar faptul ca este diferit de alt individ nu poate fi considerat un defect…asa ca fiti fericiti cu ceea ce aveti fiindca nu se numesc defecte; ele sunt doar variatiile unor calitati… :d Spuneam mai sus ca si sinceritatea poate fi un defect.Cum?Cand esti sincer cu cei din jurul tau, poti avea unele “neplaceri”.Astfel un lucru care in sine este o calitate se poate intoarce impotriva ta, facandu-te sa crezi ca este defect, stiu ca nu este….. dar in societatea asta evoluata (not) nu esti asa de bine vazut, apreciat (personal nu-mi pasa de ce crede multimea,sa se arunce in garla multimea asta) sa spun asa, daca esti sincer pe linie continua si nu bagi si strambe….nu toti oamenii prefera adevarul !Deci din motivul asta am clasificat sinceritatea ca defect, nu ca este vreun adevar irefutabil!!! Cateodata am prea multa rabdare alteori nu prea. Unii imi reproseaza ca sunt rece si distant altii ,ca sunt ”painea lu’ D-zeu”.Am tendinta de a spune “da” chiar si atunci cand gandesc “nu” ca sa-i fac placere interlocutorului. Asta se intampla numai fiindca nu vreau sa ma cert, detest scandalul.Despic firul nu in patru ci in patru mii daca se poate.Iintotdeauna ma gindesc nu la ce a spus cineva, ci la ce-a vrut sa spuna, chiar daca de multe ori un sens e doar un sens, si persoana respectiva n-a vrut sa spuna decit exact ce a pronuntat. Ma astept intotdeauna la ce e mai rau in jurul meu si de la oamenii din viata mea, numai in felul asta ma bucur de lucrurile bune care mi se intampla.Mereu imi imaginez ca ma asteapta ceva nasol dupa colt,n-am reusit niciodata sa vad “partea plina a paharului”,nu stiu cum se descopera….nu stiu de-astea :D Ma opresc aici…caci pot continua foarte mult…nu pot decat sa inchid cu un citat de Cioran: “Am toate defectele celorlalti si totusi ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil“-Voi ce defecte aveti?

Unde si de ce?

Foarte des îmi pun această întrebare: Unde se grăbesc oamenii?... Doar nu locuim prin Siria, Somalia, unde îți fură mâncarea din farfurie sau ești nevoit să fugi pe stradă ca să nu fii împușcat. Vorbesc de stradă și mai ales de parcuri-le noastre unde pe lângă drumul pe care trebuie să mergi peste tot vezi cărărușe, absolut peste tot... La naiba oare chiar o să te scape de la ceva cele 2-3 min. pe care le-ai tăiat din mers? sau chiar ești atât de nesimțit să mergi pe acolo pe unde e interzis...La ce au fost făcute atâtea drumuri „asfaltate„ oare nu ca să meargă pe ele oamenii? La ce să mergi chiar ca un nesimțit în toată puterea și să calci în picioare natura ca să faci o amărâtă de cărare pe care alte bovine ca și tine vor continuia să meargă, și să distrugă totul în picioare. De ce să fii atât de nesimțit la ale tale?...Oare chiar atât de puțină cultură să avem noi ca societate de oameni existenți. De ce să-ți trăiești rostul zilelor în prostie, distrugând, ponegrind și făcând multe alte lucruri indecente pentru o societate... Am impresia că suntem făcuți într-un laborator, unde la o parte din oameni fie uită să le pună creier fie lei se pune creier „second-hand” care se uzează rapid, iar, pentru că mecanismul corporal continuă să funcționeze, funcționează fără placa de bază „creierul”.