Tot aud explicaţii de genul: “te mint pentru că adevărul taie în carne vie”. Nu zău! Păi şi atunci când descoperi că ai fost minţit nu doare? Oho, doare chiar mai tare.
Mie îmi este foarte greu să înţeleg cum am ajuns să nu mai putem asuma faptele şi, împlicit, şi consecinţele. Ne este mult prea frică de gura lumii, de ce vor crede alţii despre noi? Refuz să cred că avem un caracter atât de slab. Nu-mi spuneţi că vă gândiţi la dezamăgire - să nu care cumva să răniţi persoana de lângă voi. De-a lungul anilor am aflat că dezamăgirea se amplifică odată cu descoperirea minciunii şi că un om va aprecia faptul că i-ai zis-o verde-n faţă decât dacă ai cedat abia după ce ai înşirat sute de minciuni.
Şi totuşi continuăm să minţim pe bandă rulantă. Tu de ce o faci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu