Intr-o zi cu soare !!!

Ma incearca zilele acestea opinii diverse. Incerc sa inteleg ceea ce se petrece in lume (aia mare, a tuturor, redusa subiectiv si firesc la o lume totusi mica) si sa ma pozitionez pe o granita, pe o culme, sa pot privi de o parte si de alta, dar sa-mi pot continua propriul drum. Punand cap la cap multe dintre lucrurile gandite sau simtite in ultima vreme ajung la concluzia trista si deloc noua ca suntem invadati de non-valori si de retete de promovare a lor. E o adevarata lupta sa treci dincolo de ele atunci cand nu te-ai calit in scoala vietii, nu te-ai nascut intr-o biblioteca sau, pur si simplu, nu te-ai procopsit cu un spirit liber. Ma refer la oamenii obisnuiti printre care ma aflu si eu (des auto-iluzionati ca le poseda pe cele de mai sus). Desigur, poti recupera prin studiu, preocupari, trezire, dar asta e o chestiune ce tine de individ si nu de marea masa. Mai mult ca oricand, aceasta mare masa care nu cere ceva anume, dar accepta tot ceea ce i se da precum bebelusul inghite lingurita dupa lingurita un amestec respingator vederii, aceasta este cea care de fapt, decide tot ce e de intamplat pe lumea asta. Cea mai frecventa abordare este detasarea de marea masa si evident, cea gresita pentru ca va veni o zi, draga omului ce traieste in lumea lui, cand va depinde de cealalta lume, aia care conteaza. La polul opus ca abordare este implicarea, incercarea de a fi un ac intr-un car cu fan, insa teama de a esua lamentabil este ultima moda in materie de slabiciuni umane, teama de a-ti irosi viata in numele unui ideal. Ceea ce gresim noi, neimplicatii, este ca la vremea cand s-a nascut proverbul cu acul (mentalitatea), nu se stia de magnetism si nici nu se inventase detectorul de metale, cu alte cuvinte avem instrumente moderne, dar ne incapatanam in a nu le folosi. Inca mai credem, dupa ce am fost prea mult timp scoliti, ca puterea vine din a da mana cu mana. In conditiile acestor vremuri, asta se cheama prostie si convine celor care se pricep la vanzari: luati orice exemplu din reclame, ziare, televiziuni, politica, site-uri, facebook, cultura, oamenii din jur etc. Esti atat de frenetic sfatuit in a fi original, tu insuti, incat sfarsesti a fi doar unul dintre ceilalti. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea de ce? Pentru ca ceea ce tu crezi ca ti se da doar tie, se da si celorlalti, iar sentimentul de atentie unica e o iluzie. Mie imi place reflexia pe care am avut-o in acest text, dar din pacate pana nu trece " epoca asta comunista " cu care noi, astia mai tineri,ne luptam inca,nu se va schimba nimic. Am muncit enorm la acest text si l-am gandit doua saptamani, dar daca tot am terminat concediul, am zis...."hai sa revin"

Hai sa ne pupam....mai bine NU ! :)

Am o problema cu oamenii care una doua sar sa te pupe, nu inteleg de ce trebuie sa ma pup asa degeaba… Ajung azi la job,hop ma intalnesc cu 2 colege de liceu venite sa caute clienti pentru niste utilaje… si hop sar sa ma pupe,colege care nu cred ca au suspinat in fiecare zi in care am lipsit de dorul meu… dar veneau hotarate sa ma pupe… le-am taiat elanul intr-un mod nu tocmai dragut… mi-au spus ca ” asa e frumos”… eu le-am intrebat cum este sincer, sa le pup ca asa este frumos… sau sa fac ce simt… Pe acelasi model, cand ma vad pe cine stie unde cu cate un/o cunoscuta… hop sa ma pupe, frate nu se poate decat un salut si intrebarile de rutina “ce faci” , “ce ai mai facut”… nuuu clar nu se poate, tre sa ma ia la pupat… eh si daca mai e si vreo duduie data cu o tona de ruj… sunt “extrem de incantat”:)). Acelasi lucru se intampla si prin locurile pe unde ies in timpul liber… “vaiii ce faci… vino sa te pup”… dar DE CE?!? De ce nu putem sta de vorba, impartasii intamplari… de ce trebuie sa fim falsi? Eu inteleg pupatul ca pe un semn de afectiune SINCERA, pup un om fie pentru al felicita pentru ceva, fie imi este drag omul ala nu l-am mai vazut de mult si chiar mi-a fost dor de el… nu asa hai sa ne pupam ca ne-am vazut… Nu inseamna ca daca nu pup un om de cate ori il vad nu imi este drag… dar parca imi suna a ipocrizie pupatul asta asa degeaba… Nu o data s-a intamplat sa le spun unor oameni ca nu vreau sa fiu pupat, sau sa ii intreb de ce ne pupam… o voi face si de acum inainte… poate voi fi considerat nebun, salbatic, antisocial… dar nu inteleg de ce trebuie sa ma pup cu toata lumea. Asa ca… nu ma mai pupati, daca vreau vin eu sa va pup.

Fiecare zi in care incerci sa vezi adevarata fata a lucrurilor, este o zi cu adevarat reusita.

Nu sunt un barbat de succes in afaceri, dar ma straduiesc sa devin. Nu am o experienta prea vasta in campul muncii, dar ma straduiesc sa o dobandesc. Si vreau sa dobandesc o experienta de calitate. Imi place ceea ce fac, nu e doar un job, e si o pasiune. Din ceea ce am observat eu la jobul meu, secretul succesului consta in ADAPTABILITATE. Nu totul tine in a fi bun, si atat. Am lucrat la diferite proiecte de-a lungul timpului si fiecare a avut specificul sau... Fiecare proiect mi-a solicitat diferite competente, fiecare m-a facut sa fiu mai bun, unele mi-au scos la iveala competente pe care nici nu banuiam ca le am, altele m-au ingradit atat de mult incat imi venea sa-mi plang in pumni de ciuda, altele m-au facut sa-mi depasesc limitele, altele m-au ajutat sa invat cum sa profit si de punctele mele slabe, altele m-au ajutat sa-mi extind aria de cunostinte … dar cel mai important a fost ca am reusit sa ma adaptez la fiecare proiect in parte, sa am rezultate bune de fiecare data. Am inteles ca cel mai important este sa inveti din greseli, sa te adaptezi si sa nu crezi niciodata ca le stii pe toate, pentru ca intotdeauna te vei intalni cu ceva nou si vei fi pus in postura de novice. Important este sa poti accepta acest lucru, sa o poti lua de fiecare data de la zero si sa ajungi departe. Fiecare zi e o provocare, fiecare te ia de la zero si iti cere sa-l aduci pe culmi cat mai inalte. Cel putin asa e in domeniul meu. Multi nu reusesc sa se impace cu aceasta idee – nu le plac schimbarile, nu se pot adapta. Intr-adevar, e dureros sa ai o evolutie de tip “dinti de fierastrau”, cum o numim noi – de fapt ea are aceasta forma doar in aparenta; in esenta asa devii cu adevarat bun: calindu-te. De-asta imi si place jobul meu: am parte de provocari intotdeauna, invat intotdeauna ceva nou, si astfel evoluez si ca angajat, si ca OM. Iar pe deasupra, produsul muncii mele este foarte util pentru ceilalti. Iar aceasta cred ca este cea mai mare satisfactie pe care o am.Sfatul meu este sa va implicati cat mai mult in profesia voastra si sa va faceti cat mai multe relatii, oameni mari, care duc in spate firme, afaceri mari, asa reusiti sa invatati si sa va maturizati in domeniul vostru....Acest post l-am scris din nevoia de a scrie, primul post in care ...nu a trebuit sa sterg , sa adaug iar sa sterg si iar sa adaug...cred ca am evoluat putin si pe blog:D

Just realized.

Ziua de duminica a fost un fel de revelatie pentru mine. Da, stiu ca suna grav, dar nu e chiar asa. Cred ca este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme si pentru asta sunt super recunoscator. Ma simt fericit cu adevarat. M-am sculat binedispus, cu zambetul pe buze mi-am inceput ziua si parca lucruri din ce in ce mai bune au inceput sa mi se intample. Karma, baby! Am vorbit la telefon cu cel mai bun prieten pe care il am si mi-a facut ziua mai frumoasa. Pe masura ce trecea timpul am vorbit cu persoane care progresiv, ajungeau sa ma binedispuna din ce in ce mai mult si sa ma faca sa imi dau seama cat de norocos sunt pentru ca ii am. Si se stiu ei, nu trebuie sa ii scriu aici. Am ajuns la concluzia ca sunt cativa oameni pentru care merita sa faci absolut orice sacrificiu, niste oameni extraordinari care mereu o sa ma ajute cand mi-e greu si mereu o sa ma inteleaga, orice s-ar intampla. Niste oameni care o sa se gandeasca mereu la mine orice s-ar intampla. Si eu am avut norocul sa ii am alaturi de mine si sa am privilegiul de a le intoarce "serviciul", because that's what friends are for. Am realizat ca se mai intampla sa existe neintelegeri, sa mai existe certuri, dar tocmai in perioadele de criza se vede care iti sunt prietenii si care sunt oamenii care merita sa ii tii aproape de tine. Pe calea asta o sa spun cat de mult te apreciez domnu Cata pentru ca dupa tot ce s-a intamplat tu ai ramas la fel si mi-ai demonstrat ca prietenii raman chiar si in momentele grele. Pentru asta, mereu o sa ramai prietenul meu si o sa te apreciez mereu. Pentru ca mi-ai demonstrat asta, nu doar ai spus-o si in momentele grele mereu m-ai ajutat sau cel putin ai incercat.