Cea mai grea lovitura este sa te simti in plus,acolo unde alta data erai totul

Buna dimineata tuturor. Am sa incep acest articol precizand faptul ca pentru mine este un subiect foarte sensibil! De cand ma stiu, am iubit adevarul si persoanele absolut sincere! De cand ma stiu, mi-am dorit extraordinar de mult sa intalnesc doar persoane sincere sau sa fac cunostinta cu purul adevar! Dar oare cine nu-si doreste asta? Poate ca altii isi doresc, dar totusi nu mai au atat de multe pretentii! Despre mine as putea spune ca nu vreau sa accept realitatea si sa ma invat minte! Am recunoscut si voi recunoaste ca unul din marile mele defecte este naivitatea si faptul ca sunt prea credul. Nu inteleg de ce in continuare imi place sa cred ca exista atat de multe persoane sincere si bune, care intotdeauna vorbesc extraordinar de frumos, dar care practic nu fac altceva decat sa te minta “fumos” in fata! Si totusi, ar trebui sa ma gandesc mai intai daca sunt sincer cu mine insumi, inainte sa am pretentia ca ceilalti sa o faca! Hhhmmm…greu, foarte greu! Nu imi trebuie prea mult timp insa sa ma gandesc la asta! As putea spune ca desi permanent am impresia ca tot ceea ce fac este bine si ca tot ceea ce spun este corect, in ultima secunda aproape totul se scufunda in mintea mea. Cu ce raman? Cu gustul acela amar si cu acea mare dezamagire, zicandu-mi pentru a nu stiu cata oare: “ce sa fac? Nu aveam cum sa-i zic adevarul, ce ar fi crezut apoi despre mine?” Daca am remuscari? Bineinteles! Daca am constiinta? Cu atat mai mult! Si atunci cand constiinta nu-ti da pace, e foarte grav! Nu consider ca exista persoana pe lumea asta care sa nu fi mintit macar o singura data in viata, cum nu cred ca exista om pe lumea asta care sa poata rosti intotdeauna numai si numai adevarul! Ce ne facem insa atunci cand adevarul doare mai tare decat minciuna??? Spunem totusi adevarul, sau preferam minciuna? Depinde foarte mult de situatie, din punctul meu de vedere…si depinde foarte mult de persoanele care sunt implicate. In ceea ce ma priveste, as prefera sa aud cel mai dureros adevar din toata lumea asta si sa sufar atunci, decat sa aud o minciuna si mai tarziu sa descopar ca de fapt adevarul era cu totul si cu totul altul! Sinceritatea nu mai este de mult o virtute,De fapt nici nu cred ca ar fi fost vreodata! Chiar daca asa se vrea a fi, ea nu ajunge decat o slabiciune! Pentru ca omul a devenit azi mai rau, mai orgolios, mai invidios, despre sinceritate nici nu mai poate fi vorba! Sinceritatea omului moare odata cu lipsa de iubire, lipsa de afectiune si dragoste! Si cum majoritatea nu mai are timp sa-si iubeasca aproapele, de unde pana unde ar izvori sinceritatea? Cine mai tine cont de ea cand toata lumea parca abia asteapta sa se laude mai mult, sa te minta mai mult si sa te convinga ca triunghiul e patrat si invers? Nu cred ca mai putem spera vreodata la adevarul absolut! El s-a ascuns de mult in lasitate, prostie, ura, etc. In zilele noastre, daca incerci sa spui adevarul, ti se pare tie insuti/insati ca esti un mare fraier/a! Sau ti se pare ca esti privit ca fiind un mare ”papa-lapte” de catre persoana din fata ta! Si tu? Tu de ce inca mai crezi atat de multe lucruri murdare? De ce inca te lasi convins si “te culci pe-o ureche”? Nu iti este suficient? Nu ai trecut prin atatea? Cand ai sa spui odata STOP??? Va multumesc si sper sa incercati sa fiti cat mai sinceri cu voi insiva, dar de ce nu si cu ceilalti!

idee noua:)

Așa cum îmi plac doar oamenii care au creier și care pot gândi câtuși de puțin, așa îmi plac și animalele, în principiu ador toate animalele care au suficient creier cât să înțeleagă afecțiunea și loialitatea, adică nu poți să iubești un gândac, o găina sau mai știu eu ce corcodușă ții în colivie. Vorbim aici de o pisică, un cățel care să vină atunci când îl strigi, să se bucure că îi acorzi atenție. Hai sa va zic un secret de ce ar trebui sa avem un anumalutz de casa:) În fiecare dimineață știe la ce oră trebuie să pleci la serviciu, se trezește înainte și așteaptă să faci și tu ochi, dacă ar putea pot să jur că ar pregăti și o cafea dinainte; În cazul în care ești pe cale să întârzii are grijă să te trezească; Pentru că știe că mișcarea face bine pentru sănătate, are grijă să te scoată în fiecare zi din casă la o plimbare în parc; În fiecare zi te așteaptă nerăbdător să te întorci acasă, și când ajungi se bucură enorm și te face să zâmbești, te așteaptă la ușă de când aude motorul mașinii în parcare; Dacă întârzii de la serviciu nu se supără niciodată, devine doar mai nerăbdător să te vadă și se bucură și mai mult că totuși ai venit și nu l-ai abandonat; Dacă ești bolnav sau pur și simplu îți este rău, nu pleacă de lângă ține nici dacă arde casa; Când ești obosit, chiar dacă el nu este, doarme cu tine și se trezește odată cu tine; Nu face scandal dacă nu e curățenie lună, și nici nu se apucă să facă el curat să mute lucrurile aiurea de la locul lor; Nu se supără dacă ieși cu băieții și pe el nu poți să-l iei, te așteaptă cuminte acasă că doar pe tine te are; E singurul care poate să te iubească enorm cu doar o singură condiție, să nu uiți că există. Merita sa avem un animalutz in casa nu?