Voi...din ce categorie faceti parte??

Fac parte din cei care au jucat "De-a v-ati ascunselea", "Leapsa", "Ratele si Vanatorii", "Tara, Tara! Vrem ostasi", "Pac Pac", "Hotii si Vardistii", unu din cei care au strigat "Un', doi, trei la perete stai" sau "Cat e ceasu' Imparate?" unu din cei care au folosit telefoanele cu fise, dar printre primii care au vazut desene animate color sau care au renuntat la casete audio si le-au inlocuit cu cd-uri. Fac parte din cei care au vazut "Beverly Hills 90210", "Melrose Place", "Twin Peaks", "Dallas", "Santa Barbara", "Caracatita" sau "Salvati de Clopotel", ... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Fac parte din cei care nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sau strigam sa iesim afarai, unu' din cei care nu aveam Playstation 1, 2, 3 sau X-Box, ci aveam Nintendo sau Terminator pe televizor sau jocuri Tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete, filme sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam". Fac parte din cei care au ascultat si Metallica si Scorpions, si Ace of Base si Duran Duran, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Spice Girls,si New Kids On The Block si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansau! Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house". Fac parte din cei care au auzit cum s-a tras la Revolutie, care au fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, care au ras la bancuri cu Bula, cei care mai tin minte emisiunea "Feriti-va de magarus", "Ba da,Ba nu" sau "Tip-Top-Minitop". Daca citesti , zambesti , si ai cazut macar un pic pe ganduri , inseamna ca esti de-al nostru! Ufff... :(:(:(

Best Steve Jobs speech...:X

"Timpul tau este limitat, asa ca nu il irosi traind viata unei alte persoane. Nu fi prins in dogma – care traieste cu rezultatele gandirii altor oameni. Nu lasa zgomotul altor opinii sa iti inece propria voce interioara. Si, cel mai important, invata sa ai curajul sa iti asculti inima si sa iti urmezi intuitia. Intr-un fel ei deja stiu ceea ce vrei cu adevarat sa devii. Orice altceva este secundar.” ( Steve Jobs )

Norocul e un smecher care trece mereu pe rosu..

Oamenii au diverse pasiuni.. Unii pentru cafea,altii pentru pictura,sau pentru plimbari,mancare sau cine mai stie ce... Dar cred ca cea mai faina si interesanta pasiune,e aceea de a fi tu.. De a putea sa fi asa cum iti place si-ti doresti.. Se intampla des sa schimbi cate ceva...O haina,o carte,pantofii,dar...niciodata sa te schimbi tu.Sau nu radical.. Suntem facuti pentru schimbari...Schimbam o obisnuinta cu alta,schimbam un moft cu altul...Si mereu cand gasim iar cate ceva fain,avem impresia ca e bine..si frumos.. Schimbarile pot fi ca oamenii... Ii iei de mana si alergi,fara sa te uiti inapoi...Fara sa clipesti...Doar sa alergi cu fericirea de mana... Nu exista oameni ghinionisti...Doar oameni care nu au stiut ce usa sa deschida..Sau daca au stiut,nu au avut cheile potrivite.Dar usile se pot deschide si cu rabdare si incercari... Norocul ni-l facem noi..Ne bazam pe probabilitati...Pe ceea ce a mai fost..Pe cunostinte.Dar nu pe hazard.El nu cred ca exista.Sau refuz eu sa-l accept.. Trebuie sa alegem sa fim noi.Fara compromisuri.Fara minciuni. Sa ne acceptam asa cum suntem.Cand reusim sa facem asta,cunoastem fericirea.Fericirea de noi..

Hai sa ne vorbim pe la spate!

M-am trezit eu, optimistul vietii, persoana care inca mai are incredere si speranta in oameni, care inca mai crede in "what goes around, comes around" si ca daca faci ceva bun si ok, totul se va intoarce intr-un fel sau altul inapoi - nu pot sa spun ca nu se intampla, poate o sa scriu alta postare cand voi avea o zi mai buna, dar azi ... azi nu. m-am trezit, dupa cum spuneam, cu gandul de a-mi baga picioarele in tot si toate. Am inceput sa ma intreb care este rostul de a vrea sa faci un lucru extraordinar, atat pentru tine, cat si pentru restul? si daca faci aceasta pentru tine, pentru cei care vor veni dupa, pentru cei care sunt deja, sau pentru ce?... Iti aloci toate resursele pentru un scop (bun si nobil), pui suflet, munca, efort, timp, ore nedormite, prieteni, stres, pentru o singura recompensa: sa iti fie totul calcat in picioare. sa vezi cum ceea ce ai facut devine nesimnificativ si fara folos. Si totul duce la un urmatorul gand: ce fel de om poate sa fie acela care sa poarte zeci de mii de masti, care sa faca manarii dezgustatoare, care sa se injoseasca pana la nivelul unui sobolan de cartier care ar face orice pentru a fura si mananca nestingherit si ultimele ramasite din lada de gunoi? poate imi spuneti voi. Eu ... eu azi m-am decis sa nu ma mai gandesc la nimic. este o seara pe care o sa mi-o petrec rupindumi-se in 14. azi nimic nu merita. si chiar cele mai incurajatoare vorbe, spuse din suflet de catre prietenii care sunt langa mine, nu mai au efectul dorit. poate maine va fi mai bine. raman optimist, ca de obicei. Si iata ca am ajuns si la titlul postarii: de cate ori poti fi injunghiat pe la spate? din pacate, singurul raspuns la aceasta intrebare este unul teribil de trist: de cate ori se va gasi cine.

Oare....de ce mintim?

Cred ca fiecare dintre noi a scos macar o data o minciuna mica.Intrebarea e de ce mintim?Pentru a parea mai interesanti,inteligeni in ochii celor de langa noi,pentru a nu fi judecati de o fapta pe care am comis-o,pentru a nu rani sentimentele persoanei de langa noi? Eu zic ca mintim fara motiv,ca parca iti vine sa minti.Dar stiti cum se zice “Minciuna are picioare scurte”,iar adevarul iese la iveala de cele mai multe ori. Minciuna denota defapt lipsa increderii si a comunicarii intre oameni. Si conform zicalei “Ce tie nu-ti place,altuia nu-i face”, nu mintiti daca nu vreti sa fiti mintiti! Cat despre cei care mint doar de dragul de-a mintii sau pentru ca le-a intrat in reflex,eu unul nu vreau sa ii am in preajma mea

Blog sau wordpress...???? acelasi lucru:)

De ce? De ce nu? Bloggeri au ceva de spus, de aceea au blog, bloggeri simt nevoia de exprimare sau de… bani unii. Azi am observat ce am facut defapt. Mi-am incurajat un prieten sa isi faca blog pe wordpress, incurajand-l pe el si placandu-i a mai tras dupa el doi oameni. Problema cand initiezi pe cineva in blogging e ca persoanele pe care le initiezi au tendinta sa faca ceea ce faci si tu, au nevoie de timp pentru acomodare si timp pentru dezvoltarea propriei personalitati in blog. Cel putin pentru mine aspectul blogului meu conteaza foarte mult! Blogul descrie administratorul precum caietul descrie elevul. Cand esti blogger trebuie sa fii original, idiot, revoltat, indragostit, pasionat. Eu nu oblig pe nimeni sa faca ceva ce nu le place, dar daca le place, ii oblig! E pentru binele lor! Sa lasam lenea la o parte si sa ne dezvoltam, sa creeam si sa ne bucuram de lucrurile mici, sa ne descriem bucuria de moment si sa impartasim cu totii ceea ce gandim. Blogul m-a ajutat sa trec prin perioade in care imi venea sa musc din oameni. Tot ce aveam a ramas blogul, prietenul care ma asculta tacut si devotat. De ce sa nu daruim prieteni si altora?

Uncategorized

Ne ascundem sentimentele dupa un trup alcatuit din carne,oase si vase de sange.Aceleasi vase de sange in care pompeaza cu atata putere adrenalina primei iubiri sau frica zilei de maine.Ranim cu vorbe dure sufletele calde de alaturi si uneori spunem prea usor ”nu-mi pasa”,dar in fond stim ca nu e asa.
Tuturor ne-a pasat catusi de putin daca am fost uitati ,raniti sau pur si simplu ignorati.
Cuvintele sunt cele mai puternice arme ale omenirii asta am realizat eu de curand. Nici macar armele nu dauneaza atat de tare,caci daca un glont iti penetreaza pielea ,cuvintele iti distrug inima.
Intrebari,raspunsuri..cu timpul invatam sa ne maturizam si sa apreciem iubirea din jurul nostru.Comfortul cu care inima noastra s-a invatat inca din copilarie,aceeasi copilarie pe care am trait-o toti si pe care acum ne-a amintim cu nostalgie.
Umbrele ei se pierd pe chipuri ridate de griji,culori stinse in obraji palizi si priviri reci.
Daca ai putea sa fii copil inca o data,ti-ai mai dori asta?Sau vrei sa devii “matur”,sa inveti cu adevarat ce inseamna viata?Sa treci prin toate greutatile ei nebanuite si sa te scufunzi in apele involburate ale sortii…
Zi de zi,suflete noastre devin din ce in ce mai pustii..Ne golim rezervele inimii,clipele de fericire le vinzi pe momente efemere de glorie,popularitate.
De ce omul e construit in asa fel incat sa uite de adevaratele valori ale umanitatii?Uita de poezia care-i cladeste viata,impletirea de cuvinte duioase si uneori ,spuse fara un scop anume,ci doar pentru a ne alina chipul cu un zambet…este greu....

Discretie, modestie si oameni blanzi....new 2013

       Imi plac oamenii blanzi, atat de blanzi incat nu-ti zic niciodata nici macar un "du-te mai incolo". Imi plac oamenii care imi pun si mie intrebari, nu se multumesc doar sa raspunda intrebarilor mele. Ii iubesc pe cei ce nu se baga cu de-a sila in viata mea, care imi dau timp si imi inteleg nevoia de spatiu. Cei care vor sa incerce lucrurile care-mi plac mie si ma conving si pe mine sa renunt la incapatanare si sa intru un pic in lumea lor. Si-mi mai plac oamenii care nu se supara cu una-cu doua pe mine doar pentru ca nu ma port ca un om perfect si nu ma ridic la inaltimea asteptarilor lor. Adevarul e ca prea avem cu totii asteptari cocotate si cei ce nu renunta la perfectionismul asta relational risca sa se dea peste cap si sa se transforme in bursuci cu limba ascutita de critic. Imi plac oamenii care se lumineaza atunci cand ma vad si nu se plictisesc cu mine nici macar atunci cand recunosc si eu ca m-au prins intr-un moment in care sunt extrem de plictisitor. Si-mi plac si oamenii care nu se prefac mereu ca sunt veseli si fericiti si victoriosi, care impacheteaza cadourile in ce gasesc si ei prin casa si cu care pot vorbi in limba nonsensiana. Insa... de ceva vreme trec printr-o perioada foarte ciudata: am devenit extrem de discret. Asta dauneaza scrisului pe blog si pe tot felul de retetele sociale. Orice as scrie am senzatia ca este foarte personal ( daca nu pentru mine, atunci pentru celelalte persoane implicate), ca este ceva special si intim si nu pot sa-l arat si lumii fara sa am senzatia ca pierd ceva. Nici macar o poza cu un smart nu mai pot posta fara sa ma simt aiurea. Si daca asta si cealalta si altele sunt atat de private, nu-mi mai ramane nimic de spus. In afara de discretia monstruoasa de care dau dovada, am luat-o razna si cu modestia. Daca povestesc despre ceva ce mi-a iesit bine, am impresia ca ma laud ca om arogant si egoist si ma simt foarte prost. Iar cand citesc posturile altora, in care insira numai reusita dupa reusita si succes dupa succes, imi vine sa nu ma mai laud niciodata ca sa nu ajung niciodata asa. In rest, sunt un om normal. :)) Sper sa fie doar o faza totusi, sunt de parere ca oamenii prea discreti pot sa explodeze la un moment dat din cauza atator lucruri secrete.