Hai sa ne vorbim pe la spate!

M-am trezit eu, optimistul vietii, persoana care inca mai are incredere si speranta in oameni, care inca mai crede in "what goes around, comes around" si ca daca faci ceva bun si ok, totul se va intoarce intr-un fel sau altul inapoi - nu pot sa spun ca nu se intampla, poate o sa scriu alta postare cand voi avea o zi mai buna, dar azi ... azi nu. m-am trezit, dupa cum spuneam, cu gandul de a-mi baga picioarele in tot si toate. Am inceput sa ma intreb care este rostul de a vrea sa faci un lucru extraordinar, atat pentru tine, cat si pentru restul? si daca faci aceasta pentru tine, pentru cei care vor veni dupa, pentru cei care sunt deja, sau pentru ce?... Iti aloci toate resursele pentru un scop (bun si nobil), pui suflet, munca, efort, timp, ore nedormite, prieteni, stres, pentru o singura recompensa: sa iti fie totul calcat in picioare. sa vezi cum ceea ce ai facut devine nesimnificativ si fara folos. Si totul duce la un urmatorul gand: ce fel de om poate sa fie acela care sa poarte zeci de mii de masti, care sa faca manarii dezgustatoare, care sa se injoseasca pana la nivelul unui sobolan de cartier care ar face orice pentru a fura si mananca nestingherit si ultimele ramasite din lada de gunoi? poate imi spuneti voi. Eu ... eu azi m-am decis sa nu ma mai gandesc la nimic. este o seara pe care o sa mi-o petrec rupindumi-se in 14. azi nimic nu merita. si chiar cele mai incurajatoare vorbe, spuse din suflet de catre prietenii care sunt langa mine, nu mai au efectul dorit. poate maine va fi mai bine. raman optimist, ca de obicei. Si iata ca am ajuns si la titlul postarii: de cate ori poti fi injunghiat pe la spate? din pacate, singurul raspuns la aceasta intrebare este unul teribil de trist: de cate ori se va gasi cine.