Uncategorized

Ne ascundem sentimentele dupa un trup alcatuit din carne,oase si vase de sange.Aceleasi vase de sange in care pompeaza cu atata putere adrenalina primei iubiri sau frica zilei de maine.Ranim cu vorbe dure sufletele calde de alaturi si uneori spunem prea usor ”nu-mi pasa”,dar in fond stim ca nu e asa.
Tuturor ne-a pasat catusi de putin daca am fost uitati ,raniti sau pur si simplu ignorati.
Cuvintele sunt cele mai puternice arme ale omenirii asta am realizat eu de curand. Nici macar armele nu dauneaza atat de tare,caci daca un glont iti penetreaza pielea ,cuvintele iti distrug inima.
Intrebari,raspunsuri..cu timpul invatam sa ne maturizam si sa apreciem iubirea din jurul nostru.Comfortul cu care inima noastra s-a invatat inca din copilarie,aceeasi copilarie pe care am trait-o toti si pe care acum ne-a amintim cu nostalgie.
Umbrele ei se pierd pe chipuri ridate de griji,culori stinse in obraji palizi si priviri reci.
Daca ai putea sa fii copil inca o data,ti-ai mai dori asta?Sau vrei sa devii “matur”,sa inveti cu adevarat ce inseamna viata?Sa treci prin toate greutatile ei nebanuite si sa te scufunzi in apele involburate ale sortii…
Zi de zi,suflete noastre devin din ce in ce mai pustii..Ne golim rezervele inimii,clipele de fericire le vinzi pe momente efemere de glorie,popularitate.
De ce omul e construit in asa fel incat sa uite de adevaratele valori ale umanitatii?Uita de poezia care-i cladeste viata,impletirea de cuvinte duioase si uneori ,spuse fara un scop anume,ci doar pentru a ne alina chipul cu un zambet…este greu....