Aveam de gand sa scriu cate ceva din ce probleme au aparut la munca zilele astea insa am dat pe internet de o stire in care parintii au ingrijit un copil virtual si le-au murit copilul real de foame stirea fiind din martie 2010. Si uite asa mi-am adus aminte cum un profesor de facultate ne spunea că omul nu este un animal, că noi
suntem mult mai mult decât o adunătură de oase, însă modul în care punea problema este de-a dreptul simplist, eu
înţelegând prin animal o posibilitate naturală de a ajunge " Un animal" :)). De ce spun toate aceste lucruri? Pentru că vreau să vă
prezint carnavalul în care trăim cu toţii. Şi răi şi buni. Cercul care
ne creionează destinul comun este presărat cu
gânditori şi oameni simpli, luptând şi murind pentru o lume mai bună,
pentru schimbare. Îmi este frică să vorbesc despre schimbare. Este posibilă
schimbarea? Daca ar fi sa raspund eu as zice ca da, dar altii sunt de alta parere :| Chiar putem să ştergem cu buretele orice lacrimă? Toţi vorbim de schimbare, o căutăm, suntem în proximitatea ei şi,
totuşi, nu o avem, nu ştim să ajungem la ea… de ce? deoarece suntem comozi, apatici, leneşi şi chiar sictiriţi de modul în
care ne purtăm prin lume, socotim că este mult mai simplu să ne lăsăm
purtaţi de iluzia comodităţii care ne spune că totul curge normal atâta
timp cât nu punem întrebări şi ne vedem de treaba noastră. Care treabă?
Să zâmbim fals pe Facebook? Să arătăm că am vizitat câteva ţări străine,
doar ca să ne punem nişte poze pe net? Ne pudrăm, ne falsificăm aşa de
mult, încat ajungem să spunem că, de fapt, ne conturăm frumuseţea. Dragii
mei, frumuseţea nu se creionează, nu are de ce, ea fiind elementul în
jurul căruia ar trebui să se învârtă tot. Ne dăm cu părerea, le ştim pe
toate, inventăm norme şi le aplicăm după bunul plac. Spunem că facebook is national geografic“,sau ce am mai gasit pe net ca Hi5 este " OTV-ul " :) dar uităm că ambele sunt situri de
socializare, de parcă există o diferenţă de calitate între ele. Şi, cel
mai grav, suntem manipulabili, rău de tot, aşa de rău încât politicul
se joacă cu noi, aşa de rău încât securitatea nu mai are nevoie de
securişti, este suficient să stea toţi pe facebook şi să vadă ce-am mai
făcut. Trăim în această lume obscură, virtuală, încât unul a ajuns să
spună, şi pe bună dreptate, citez: „Iubirea adevărată se consumă între
patru pereţi, nu pe Facebook“ Din păcate, are dreptate. Orice om normal,
care are un blog care apare pe un site de socializare, devine tentat să se arate....
Nici nu are cum, sute de comentarii, poze invidie şi râvnă.
Ceea ce nu ne dam seama este că siturile de socializare,
în frunte cu blogurile, creează personalităţi, îţi vând iluzia că eşti
un om important, că eşti căutat, tu fiind doar un mijloc în
calea spre bogăţie a marilor companii care patronează cu fală acest
circ. Acum, sigur, vei fi tentat să spui că şi eu am un blog, un site
unde postez tot felul de poze şi alte minunăţii, aşa e, dar eu nu mă
scot pe mine din acest tablou, poate uneori cu anumite statusuri pe unde sunt insa o fac pentru mine şi eu sunt ca şi voi, cum ar spune
Heidegger, captiv în jocul cotidianului, insa nu demonstrez ca sunt ceva si de altfel nu e asa... Şi ar mai fi destule motive de
enunţat, dar mă doare capul la cate am reusit sa citesc azi si cat de multe poate oferi acest internet. Astazi atat cu postarile, maine o alta zi de work si multe alte probleme care vor trebui rezolvate mai ales ca maine este 1 octombrie:)
22.37 by Serj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu