Despre Ei...prietenii mei....

         De 2 zile imi pun gandurile cap la cap ca sa pot sa vorbesc despre Ei...si imi dau seama ca este foarte usor deoarece cu ei am crescut si am copilarit. Eu imi iubesc prietenii. De ce? Pentru ca sunt mereu acolo langa mine cand am nevoie de ei. Pentru ca stiu sa ma aprecieze si nu ma lasa niciodata in urma. Pentru ca ma sustin si ma indeamna sa fac ceea ce-mi dicteaza sufletul. Pentru ca nu ma mint si imi spun adevarul cand e nevoie. Pentru ca nu se prefac atunci cand nu le place ceva la mine.
  Ii iubesc pentru ca ma asculta si ma ajuta cu ce pot ei mai bine. Ii iubesc pentru ca sunt amuzanti si imi povestesc tot felul de peripetii. Ii iubesc pentru ca pot fi cele mai serioase persoane de pe pamant atunci cand e nevoie. Ii iubesc pentru ca ma tachineaza mereu si stiu sa aiba grija sa faca asta in asa fel incat sa nu ma supar.
      Cred in ceea ce imi spun prietenii ca ar trebui sa fac diferit, pentru ca ei ma ajuta neconditionat si tocmai de asta vor sa vada ca imi este bine. Parerea lor e importanta pentru mine pentru ca ei sunt oglinda care ma ajuta sa evoluez, sa ma vad pe mine altfel. Cred ca modul in care ma vede persoana pe care o iubesc e definitoriu, pentru ca sunt bucatile din mine pe care nimeni nu le poate vedea in mod normal. Doar in raport cu o persoana iubita devenim altfel. V-ati analizat vreodata vocea, mersul, pozitia corpului cand va intalniti cu persoana care o iubiti? Daca e persoana potrivita, tot ceea ce voi sunteti si faceti se redefineste, veti gasi resurse nebanuite de tandrete si intelepciune care sa va ajute sa intelegeti, sa fiti mai buni, sa evoluati din interior. Un singur lucru face diferenta: ce atitudine ai fata de cei din jur cand nu castigi, cand nu ii este bine, cand nu esti tu cel/cea ales in dragoste? Fii suparat, tipa, urla, descarca-ti nervii. Dar nu pe cei dragi. Si stii de ce? Pentru ca vei pierde la un moment dat umerii pe care te sprijineai ca sa urci, mainile care te ridicau de jos. Oferim neconsitionat dragoste si suport oamenilor pe care alegem sa-i lasam in viata noastra. Dar la fel de neconditionat este si respectul pe care il asteptam si il oferim.

In limbajul prietenului meu Catalin “sa nu uiti de unde ai plecat”. Nu uita cine ai fost, ce a trebuit sa faci pentru a ajunge unde erai si cine ti-a fost aproape cand nici macar tu nu mai credeai in drumul tau. Si uite asa cred cu tarie ca pot fi mereu mai bun, ca pot mereu sa invat de la cei din jur.
                           By Serj!!!!