Ultima saptamana m-a facut sa ma gandesc mult mai mult la valorile pe
care le apreciez la prietenii mei si la modul in care eu ma raportez la
ei. Am ajuns sa intreb, cu voce tare, daca e greu sa fii prieten cu
mine. Si tot eu mi-am raspuns, cu o urma de indoiala, ca nu cred. Cei pe
care eu ii denumesc prieteni sunt langa mine, cei mai multi, de pe
vremea cand habar n-aveam cat de important e ca cineva sa fie langa tine
neconditionat. Gandim la fel in marea
majoritatea a cazurilor, diferenta e data de modul de actiune. Unii din prietenii mei sunt genul transant si care nu accepta niciun fel de
compromis. Ii ascult, ii admir, invat de la ei, dar imi urmez decizia
de a incerca sa accept diferentele de atitudini si comportamente. Sunt
cu siguranta mai vulcanic decat X, dar mai echilibrat decat Y . Sunt mai potolit decat Z si mai tolerant decat W.
Nu stiu daca sunt un prieten bun. Stiu ca sunt loial si ca imi
iubesc neconditionat prietenii. Ca fac orice pentru ei, inclusiv sa ma
mut de-acasa cu doua tricouri in geanta ca sa le fiu suport moral cand
au nevoie. Stiu ca nu astept de la ei decat sa ma lase sa fac parte din
viata lor, si asta ma face fericit. Mai stiu si ca am puterea de a le
ierta orice prietenilor mei, atata timp cat intelegem, de ambele parti,
ca nimic nu ni se cuvine, ci ca Dumnezeu ne-a scos pe unii in calea
altora ca sa devenim mai bogati sufleteste, ca sa invatam unii de la
altii, ca sa ne completam unii pe altii. Stiu ca sunt norocos sa am
prieteni care imi spun “mi-e dor sa vorbesc cu tine”, inseamna ca ceva
din ceea ce eu sunt conteaza suficient pentru ei. Cineva mi-a spus ieri
ca prietenia inseamna responsabilitate si ca nu si-o asuma. Am ras.
Prietenia inseamna sa fii tu insuti, asa cum nu esti nici macar cand
canti singur sub dus. Singura responsabilitate pe care o ai este sa fii
autentic, indiferent ce inseamna asta, si sa accepti autenticitatea
celuilalt. Sa nu judeci, ci sa sustii neconditionat, chiar daca nu esti
de acord. Sa-ti spui parerea, cu orice risc, si sa adaugi “orice vei
decide, voi fi langa tine”. Sa-ti uiti orgoliile si micile rautati,
pentru ca nu e concurs, ci aliniere de ganduri. Daca e greu sa fii
prieten cu mine? Nu, e destul sa intinzi mana si sa primesti ce ti se
ofera din tot sufletul. Ce faci mai departe cu darul…asta e alegere
proprie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu