i prefere „maybe”!

Fiecare zi a săptămânii alternează, pe rând, şocant, între “Da” şi “Nu”. Dacă, spre exemplu, luni începe bine, cu un “Da” merituos, marţi te trezeşti că totul e “Nu”, miercuri e “da” iar… Şi tot aşa, până când ajungi să te întrebi dacă tu ai o problemă atunci când ai de-a face cu instabili. Ajungi, la un moment dat, să îţi faci calcule legate de weekend, dacă vor fi cu “Da” sau “Nu”. Uneori însă, atunci când totul e bine, fără certuri sau complicaţii inutile, când totul pare perfect, apare acel “Nu” venit de niciunde, de aiurea, doar de dragul … Astăzi, după o zi cu “Da” am primit, aşa cum era de aşteptat, un “Nu”. Evident, dacă nu voi opri toată această înşiruire, mâine va fi din nou un halucinant “Da”, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat ieri. O inconstanţă venită – culmea – din nimic logic. Măcar atât: un pic de stabilitate într-o lume plină de oameni care, din plictis, îşi transformă viaţa într-un Mountain Rouse care coboară doar de dragul unui salt în gol, care să dea puţină adrenalină altei zile în care nu se întâmplă nimic. Azi am primit un „Nu’. Numai că, de data asta, am zis şi eu „Nu”. Dintr-un motiv: m-am săturat ca mâine să fie iar „Da”. M-am săturat să calculez weekendurile cu „Nu” sau „Da”. Le prefer pe cele cu „Poate”!