Scris, cuvantul redevine gand:)

Cred in lucruri mici si frumoase, facute din suflet. Cred in telefoanele date nu pentru ca avem nevoie de ceva, ci pentru ca ne pasa ce face celalalt si vrem sa stim daca-i e bine. Cred in oameni frumosi, care traiesc frumos, care isi cresc copiii in lumina, invatandu-i sa pretuiasca ce primesc de la viata si de la altii. Cred in oamenii care isi asuma ce spun, ce simt, ce vor de la viata lor. Cred in iubiri totale, dar nu cred in iubiri definitive. Cred ca fiecare dintre noi are zona lui de gri la care celalalt ajunge atat de greu, incat atunci cand se intampla, ar merita sarbatorit: inseamna ca esti, in sfarsit, tu insuti. Cred in forta pasilor marunti si a constructiilor in timp, mai ales in materie de relatii. Nu cred insa ca, odata construit, dureaza pe vecie daca nu dai “o mana de var”, cum ar fi spus un prieten al meu. Cred in relatii sincere si construite pe valori comune. Cred in iubiri cladite dupe ce s-au sters lacrimile, pentru ca s-au transformat in experiente. Si nu, nu cred ca e mereu vina altcuiva pentru ce ni se intampla. Cred in viata pe care ne-o construim pas cu pas si in lucrurile pe care ni le spunem pe intuneric, cautand priviri si zambind fara motiv. Cred intr-o privire care genereaza o bataie de inima in plus, intr-o atingere care te face sa inchizi ochii ca sa ti-o amintesti si in povesti terminate in liniste. Cred in tine si in acea parte din tine care ma face sa zambesc. Atat de simplu…