Idei de seara ;))

Uneori stau si ma gandesc de ce-mi trebuie mie blog. La inceput a fost un mod de a ma detensiona, apoi o cale de raspandire a ideilor, dar si un mijloc de autocunoastere. E drept, nu m-am gandit ca oamenii vor citi ce scriu eu aici. Era un fel de ascunzatoare. De asta la inceput a fost ca o joaca. Mai tarziu, am simtit nevoia de a comunica mai mult cu unele persoane, de a ne impartasi unii altora din nelinisti, bucurii...Imi dau seama ca in virtual imaginile noastre sunt deformate. Mi s-a spus ca intre mine, cel care scriu si cel care sunt in realitate, ar exista mari diferente. Desi, cine ma cunoaste asa bine incat sa sustina asta? Cine a avut rabdarea sa asculte pana la capat? Acum e momentul. Aveti ocazia sa-mi spuneti ceea ce ganditi despre mine. Imi place sa mi se spuna in fata. Iar daca nu o faceti aici, atunci nu-mi mai trimiteti mail-uri in care bateti apropo-uri. Nu-mi mai scrieti ca eu sunt asa si tralala....ok? Nu fiti lasi! Asumati-va! Astept.:)

Doar de moment:)

Tot eu sunt! Nu am mai trecut de mult pe aici nu-i asa? Da...de ieri doar insa ....Am o scuza... Stiu ca am o scuza dar sincer nu o gasesc in acest moment. Nu prea am ce sa va mai zic.Despre ce as putea scrie daca nu simt nevoia sa scriu? Simt nevoia sa dorm sa dorm si din nou sa dorm.Din pacate nu ma ajuta cu nimic dormitul pentru ca nu fizicul e obosit ci psihicul. Pe langa problemele de la munca si pe langa toate informatiile pe care imi sunt intiparite in cap, am ajuns sa am si vise care imi tulbura somnul. Nu mai am putere sa fac nimic. Sunt atat de multe lucruri de rezolvat iar eu aleg doar sa stau si sa vad ce se va intampla. Viata mea nu a mai fost niciodata atat de plina cu informatii despre altii. Nu am mai vorbit despre mine de destul timp.Nici macar pe blog nu mai am putere sa scriu. .... Nu stiu. Chiar nu stiu ce ar trebui sa fac asa ca las viata sa decida pentru mine. Eu am obosit insa inca am zambetul pe buze.

Cuvintele sunt un mijloc imperfect de comunicare.

Azi am asistat fara sa vreau la o discutie intre doua persoane care isi aruncau cuvinte grele in fata...este atat de usor ca noi in general ,sa ne aruncam cu vorbe...cuvintele astea parca vin ca niste bolovani peste noi incat cu greu le vei uita candva. Oare nu ar fi mai bine sa ne stapanim...sa incercam sa cautam o sursa de calm in interiorul nostru, sa punem in balanta lucrurile,sa vedem unde am gresit si apoi sa vorbim sau sa ne exteriorizam. Suntem atat de repeziti pana si cu, cuvintele!. Se spune ca uneori un cuvint doare mai mult decat o palma...ce bine ar fi sa invatam sa ne alegem cuvintele chiar si cand suntem furiosi...eu am invatat de-a lungul vietii ca un cuvant potrivit spus din tot sufletul...vindeca si iarta absolut tot.Uneori sunt cuvinte care ranesc atat de tare incat nu pot fi vindecate cu un simplu...imi pare rau...durerea lor este enorma,ea persista intotdeauna prin ranile provocate fie ca vrei sau nu. Da...cuvintele dor atat de tare si o data ce au lovit, urmele lor raman in suflet indiferent de ceea ce se intampla.

Doar ca idee:)

Un bun prieten imi spunea recent ca oamenii sunt facuti pentru ca sa ii cunosti, sa-i indragesti, sa te atasezi mai mult sau mai putin de ei si mai apoi sa ii iubesti sau sa ii uiti. Pe unii mi-am dorit sa ii cunosc si nu am reusit chiar daca undeva, in interiorul meu, dorinta inca ardea. Altii au intrat in viata mea fara ca eu sa le cer si mi-au facut inima sa bata mult mai tare, nu o data, nu de doua ori ci zilnic, dandu-mi sentimentul acela de siguranta si incredere in ei si in mine. Timpul mi-a rapit unele chipuri dar a avut grija sa nu-mi lase spatii libere in inima unde, i-am adapostit o perioada pe oamenii ce-mi dadeau zilnic motive sa zambesc. Mi s-a intamplat sa simt ca stationez parca pe interzis in locuri in care probabil nu eram dorit, unde interesul invingea orice sentiment sincer iar raceala dintre indivizi iti ingheta orice speranta. Cu sau fara voia mea am fost azvarlit in vietile multora iar timpul petrecut a variat mereu, intensitatea si calitatea clipelor scurse dandu-mi uneori satisfactia si bucuria sansei sa ii fi cunoscut pe acei oameni in timp ce alteori naivitatea si deschiderea prea mare la cei din jurul meu, m-a ranit mai mult decat m-as fi asteptat eu. Plec fara sa-mi para rau din vietile unora care probabil n-au mai avut nevoie de inca cineva, cuibarindu-ma in inimile ce-mi ofera totusi acel minim de caldura si fericire cu care eu sa-mi pot hrani sufletul. Timpul va continua sa zboare pe langa noi, lasandu-se masurat prin noi evenimente, trairi si momente din acelea in care orice ai face vei invata ca orice inceput are mai devreme sau mai tarziu si un sfarsit care in functie de el, de ea, e mai greu sau mai usor de acceptat. Rad de fiecare data cand aud sau imi spun singur “n-as fi crezut sa mi se intample vreodata asa ceva” . Pentru ca saptamana trecuta nu stiam ce va urma, pentru ca ziua de ieri nu e ca cea de azi si pentru ca ce va urma va fi cu totul altfel fata de cum a fost pana acum. Daca mi-ai fi spus atunci cum va fi acum, probabil as fi ras si ti-as fi spus ca este imposibil. Unii vor sa-si afle viitorul amagindu-se cu diferite trucuri de carti si magie insa eu cred ca viitorul ni-l facem singuri profitand sau nu de sansele si ocaziile ce zboara zilnic pe langa noi.

Melodia mea 2004 :D zice bineeee:)

1 oct.2012

Nu regret ca am iubit, dar mai bine n-o faceam. Iubirea iti aduce bucurie, dar si multa suferinta atunci cand e oferita cui nu-i trebuie.

Stii sa te tii de o promisiune? nu cred....

In timpul vietii promiti si primesti promisiuni. Sunt momente in care promitem ceva fara a fim siguri daca putem duce la bun sfarsit promisiunea, dar totusi o facem pt a-i multumi pe ceilalti si a-i reduce la tacere. Dificil este momentul cand termenul promisiunii se aproprie, dar noi nu putem indeplini promisiunea. Neducand-o la bun sfarsit, intervine dezamagirea...dezamagire pe care o simtim adesea si noi, cand ni se fac promisiuni in vant. Stii cum se zice: daca nu le promiti nimic, n-ai cum sa-i dezamagesti, asa ca mare atentie cui si ce ii promiteti, pentru ca o promisiunea ramane promisiune, indiferent daca e spusa in graba sau pentru a face pe cineva fericit din vorbe.