i prefere „maybe”!

Fiecare zi a săptămânii alternează, pe rând, şocant, între “Da” şi “Nu”. Dacă, spre exemplu, luni începe bine, cu un “Da” merituos, marţi te trezeşti că totul e “Nu”, miercuri e “da” iar… Şi tot aşa, până când ajungi să te întrebi dacă tu ai o problemă atunci când ai de-a face cu instabili. Ajungi, la un moment dat, să îţi faci calcule legate de weekend, dacă vor fi cu “Da” sau “Nu”. Uneori însă, atunci când totul e bine, fără certuri sau complicaţii inutile, când totul pare perfect, apare acel “Nu” venit de niciunde, de aiurea, doar de dragul … Astăzi, după o zi cu “Da” am primit, aşa cum era de aşteptat, un “Nu”. Evident, dacă nu voi opri toată această înşiruire, mâine va fi din nou un halucinant “Da”, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat ieri. O inconstanţă venită – culmea – din nimic logic. Măcar atât: un pic de stabilitate într-o lume plină de oameni care, din plictis, îşi transformă viaţa într-un Mountain Rouse care coboară doar de dragul unui salt în gol, care să dea puţină adrenalină altei zile în care nu se întâmplă nimic. Azi am primit un „Nu’. Numai că, de data asta, am zis şi eu „Nu”. Dintr-un motiv: m-am săturat ca mâine să fie iar „Da”. M-am săturat să calculez weekendurile cu „Nu” sau „Da”. Le prefer pe cele cu „Poate”!

Feed-back!!!

Se spune ca : “A lupta cu tine însuţi este cel mai greu război – a te învinge este cea mai frumoasă victorie.”, este intr-adevar un lucru greu sa poti sa lupti cu tine insuti, insa este si o enorma satisfactie sa stii ca vei reusi .Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu. Cat despre probleme....Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: “Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Sometimes too much

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi si nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului. Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari pot. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt.

Cea mai grea lovitura este sa te simti in plus,acolo unde alta data erai totul

Buna dimineata tuturor. Am sa incep acest articol precizand faptul ca pentru mine este un subiect foarte sensibil! De cand ma stiu, am iubit adevarul si persoanele absolut sincere! De cand ma stiu, mi-am dorit extraordinar de mult sa intalnesc doar persoane sincere sau sa fac cunostinta cu purul adevar! Dar oare cine nu-si doreste asta? Poate ca altii isi doresc, dar totusi nu mai au atat de multe pretentii! Despre mine as putea spune ca nu vreau sa accept realitatea si sa ma invat minte! Am recunoscut si voi recunoaste ca unul din marile mele defecte este naivitatea si faptul ca sunt prea credul. Nu inteleg de ce in continuare imi place sa cred ca exista atat de multe persoane sincere si bune, care intotdeauna vorbesc extraordinar de frumos, dar care practic nu fac altceva decat sa te minta “fumos” in fata! Si totusi, ar trebui sa ma gandesc mai intai daca sunt sincer cu mine insumi, inainte sa am pretentia ca ceilalti sa o faca! Hhhmmm…greu, foarte greu! Nu imi trebuie prea mult timp insa sa ma gandesc la asta! As putea spune ca desi permanent am impresia ca tot ceea ce fac este bine si ca tot ceea ce spun este corect, in ultima secunda aproape totul se scufunda in mintea mea. Cu ce raman? Cu gustul acela amar si cu acea mare dezamagire, zicandu-mi pentru a nu stiu cata oare: “ce sa fac? Nu aveam cum sa-i zic adevarul, ce ar fi crezut apoi despre mine?” Daca am remuscari? Bineinteles! Daca am constiinta? Cu atat mai mult! Si atunci cand constiinta nu-ti da pace, e foarte grav! Nu consider ca exista persoana pe lumea asta care sa nu fi mintit macar o singura data in viata, cum nu cred ca exista om pe lumea asta care sa poata rosti intotdeauna numai si numai adevarul! Ce ne facem insa atunci cand adevarul doare mai tare decat minciuna??? Spunem totusi adevarul, sau preferam minciuna? Depinde foarte mult de situatie, din punctul meu de vedere…si depinde foarte mult de persoanele care sunt implicate. In ceea ce ma priveste, as prefera sa aud cel mai dureros adevar din toata lumea asta si sa sufar atunci, decat sa aud o minciuna si mai tarziu sa descopar ca de fapt adevarul era cu totul si cu totul altul! Sinceritatea nu mai este de mult o virtute,De fapt nici nu cred ca ar fi fost vreodata! Chiar daca asa se vrea a fi, ea nu ajunge decat o slabiciune! Pentru ca omul a devenit azi mai rau, mai orgolios, mai invidios, despre sinceritate nici nu mai poate fi vorba! Sinceritatea omului moare odata cu lipsa de iubire, lipsa de afectiune si dragoste! Si cum majoritatea nu mai are timp sa-si iubeasca aproapele, de unde pana unde ar izvori sinceritatea? Cine mai tine cont de ea cand toata lumea parca abia asteapta sa se laude mai mult, sa te minta mai mult si sa te convinga ca triunghiul e patrat si invers? Nu cred ca mai putem spera vreodata la adevarul absolut! El s-a ascuns de mult in lasitate, prostie, ura, etc. In zilele noastre, daca incerci sa spui adevarul, ti se pare tie insuti/insati ca esti un mare fraier/a! Sau ti se pare ca esti privit ca fiind un mare ”papa-lapte” de catre persoana din fata ta! Si tu? Tu de ce inca mai crezi atat de multe lucruri murdare? De ce inca te lasi convins si “te culci pe-o ureche”? Nu iti este suficient? Nu ai trecut prin atatea? Cand ai sa spui odata STOP??? Va multumesc si sper sa incercati sa fiti cat mai sinceri cu voi insiva, dar de ce nu si cu ceilalti!

idee noua:)

Așa cum îmi plac doar oamenii care au creier și care pot gândi câtuși de puțin, așa îmi plac și animalele, în principiu ador toate animalele care au suficient creier cât să înțeleagă afecțiunea și loialitatea, adică nu poți să iubești un gândac, o găina sau mai știu eu ce corcodușă ții în colivie. Vorbim aici de o pisică, un cățel care să vină atunci când îl strigi, să se bucure că îi acorzi atenție. Hai sa va zic un secret de ce ar trebui sa avem un anumalutz de casa:) În fiecare dimineață știe la ce oră trebuie să pleci la serviciu, se trezește înainte și așteaptă să faci și tu ochi, dacă ar putea pot să jur că ar pregăti și o cafea dinainte; În cazul în care ești pe cale să întârzii are grijă să te trezească; Pentru că știe că mișcarea face bine pentru sănătate, are grijă să te scoată în fiecare zi din casă la o plimbare în parc; În fiecare zi te așteaptă nerăbdător să te întorci acasă, și când ajungi se bucură enorm și te face să zâmbești, te așteaptă la ușă de când aude motorul mașinii în parcare; Dacă întârzii de la serviciu nu se supără niciodată, devine doar mai nerăbdător să te vadă și se bucură și mai mult că totuși ai venit și nu l-ai abandonat; Dacă ești bolnav sau pur și simplu îți este rău, nu pleacă de lângă ține nici dacă arde casa; Când ești obosit, chiar dacă el nu este, doarme cu tine și se trezește odată cu tine; Nu face scandal dacă nu e curățenie lună, și nici nu se apucă să facă el curat să mute lucrurile aiurea de la locul lor; Nu se supără dacă ieși cu băieții și pe el nu poți să-l iei, te așteaptă cuminte acasă că doar pe tine te are; E singurul care poate să te iubească enorm cu doar o singură condiție, să nu uiți că există. Merita sa avem un animalutz in casa nu?

Sometimes...

Sunt zile în care comfortul patului meu îmi aduce cea mai mare satisfacție, dar sunt și zile în care mă pun în mișcare și la sfârșitul zilei, când trag linie, sunt uimit și eu de câte am reușit să fac. Sunt momente când devin egoist, când mă gândesc doar la mine și trebuie să recunosc că uneori, lucrul asta m-a scutit de câteva suferințe în plus la momentul respectiv, dar m-a și dezavantajat în timp. Mă înspăimântă ideea de a fi neputincios. De a privi un lucru, o situație, un moment fără a putea face nimic pentru a-l schimba. Mă înspăimântă faptul că deseori, realitatea te ajunge din urmă și îți arată cât ești de “mic”… pentru că da, uneori, nu e vorba doar de voință. Uneori, oricât de mult ai vrea să fie altfel, nu îți stă în putință să poți schimba acel ceva, cred în prieteni deși până și prietenia a devenit în momentul de față un lucru relativ, cred nu-ți ajunge o viață pentru a cunoaște un om cu adevărat, cred că printre lucrurile pe care ar trebui să le trăim de mai multe ori în viață se numără copilăria. Copilaria€… mi-ar plăcea să vorbesc mai mult despre asta, dar devin nostalgic atunci când o fac. Nu vreau să devin nostalgic acum. Iubesc oamenii frumoși sufletește. Mă inspiră și mă fac să cred că dacă vor, oamenii chiar pot fi buni. Nu am întâlnit mulți, dar aceia pe care i-am întâlnit mi-au dăruit puțin din lumea lor, înfrumusețând-o și pe a mea. Am descoperit astfel, că încă mai sunt oameni care dăruiesc pur și simplu, fără să aștepte ceva în schimb.Îmi place viața. Îmi place să mă simt bine, să fac ce-mi place, să am în preajmă oameni alături de care mă pot dezvolta.Nu îmi plac oamenii aroganți. Oamenii care se cred superiori, deși intelectual sau spiritual, nu sunt. Nu îmi plac oamenii care își rezolvă problemele într-o manieră agresivă. Nu îmi place să fiu tratat ca pe un obiect. Urăsc să mi se impună lucruri sau să aflu lucruri neadevărate despre mine. Nu pot spune că nu mă afectează într-o oarecare măsură, diferită, în funcție de fiecare om în parte, ce văd sau ce aud. Nu pot spune că m-am obișnuit cu răutatea care poate exista în oameni și nici nu cred că o voi face. Nu pot spune că sunt o persoană calmă care trece cu răbdare peste toate mizeriile, dar după ce mă aprind, îmi trece. Mi-am dat însă seama că nu trebuie să demonstrez nimic, nimănui. Că important este să fiu împăcat eu cu mine, să fiu conștient de lipsuri și să încerc să le acopăr, pentru ca indiferent de situație, să pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-e rușine de ceea ce sunt sau ce am făcut. Am învățat că părinții sunt cea mai mare comoară pe care ne-o dă Dumnezeu. Că indiferent cât greșim, cu ce greșim, în inima și în ochii părinților noștri vom fi mereu cei dintâi și singurii care contează. Am învățat că Dumnezeu îți scoate în cale oameni care să te ghideze în momentele cheie din viața ta. De multe ori, târziu îți dai seama care a fost scopul acelui om apărut în viața ta și de ce în momentul respectiv. Am învățat că iubirea te face să te simți deopotrivă, cel mai puternic și cel mai vulnerabil om de pe pământ.

" Vorbe "

Toti oamenii se aseamana prin cuvinte… numai faptele ii deosebesc.. Orice persoana a avut parte in viata de cunoscuti si persoane apropiate care au vrut sa'si dovedeasca prietenia sau orice altceva doar prin vorbe, doar spunand"Va fi bine,eu sunt langa tine" dar defapt lucrurile stand altfel. Multi sunt langa tine doar aratand altora ca fac asta ,doar intrebandu'te "Cum esti?" dar oare pasandu'le cu adevarat?Sau pur si simplu din curiozitate ? Sunt oameni atat de falsi care ne fac sa suferim doar prin simplu fapt ca ne mint, pentru ca noi insine ne mintim singuri si ne inselam stiind ca sunt langa noi,ca ne sunt prieteni.. dar in realitate..toti se dovedesc a fi altcumva. Ne dezamagesc si ne fac sa nu mai avem incredere in nimeni. E trist si cateodata ai vrea sa poti schimba lumea,sa fie pe placul tau. Cateodata poate ti'ai dori sa nu iti pese de nimeni si nimic,sa fi indiferent ,sa nu mai pui suflet pe nimic dar..cui ii este atat de usor? Cine te iubeste cu adevarat , chiar daca nu iti spune , ti-o va demonstra mereu atunci cand ai nevoie . Revenind la titlul postarii,, vorbe''..asa este ! Nu e suficient sa fi langa cineva doar spunand'ui ca faci asta,doar de "fatada" . Mereu in orice situatie e nevoie si de fapte nu doar de cuvinte ! Pe oameni ii deosebeste ce gandesc si ce fac, nu doar ce vorbesc. Faptele fiecaruia dintre noi ne caracterizeaza intr'un fel anume ..ne formeaza caracterul si ne reprezinta intr'o societate. Intr'o relatie de prietenie,de iubire sau oricare ar putea fi acesta, mereu e nevoie sa dovedim iubirea si prietenia noastra prin fapte ;trebuie sa luptam pentru ce visam si niciodata sa nu renuntam . Cu putin efort si initiativa oricine poate ajunge acolo unde si'a propus, luptand si aratand ce poate prin faptele lui :) .