Daca citesti acest entry cand esti la birou, printre taskuri, cafele si stres; daca il citesti seara tarziu, dupa ce ai ajuns in sfarsit acasa, ai luat cea mai consistenta masa – cina – si abia astepti sa dormi, atunci acest entry este pentru tine. Marea majoritate a oamenilor muncim de ne sar capacele. Dimineata nu apucam decat sa ciugulim ceva in fuga, sa ne imbracam si sa fugim spre serviciu. La pranz, multumim Celui de sus daca avem acea ora de masa – multi nu si-o permit pentru ca trebuie sa lucreze. Seara, suntem fericiti daca putem sa ne indreptam spre casa la ora la care se termina programul – un 5, un 6 – si nu dupa ore suplimentare, cand deja e intuneric afara. Multi nu scapa inainte de un 8-9. Ce-ti mai ramane de facut cand termini? Sa incerci sa te relaxezi un pic, cu niste prieteni, o bere, un film sau un shopping nevrotic. Cand ai mintea praf, nu prea iti vine sa citesti nici o carte, sau sa faci ceva in plus pentru dezvoltarea ta. Sa mergi la sala e un gest de eroism, si doar cei mai curajosi si tenace dintre noi reusesc performanta in mod sustinut. Unii nu au nici macar acele ore de tihna seara, ci muncesc non-stop pana nu mai pot de somn. Sunt permanent conectati, taskurile nu se termina niciodata, intotdeauna ramane ceva de facut. Unii viseaza, incearca sa rezolve in vis ce n-au apucat sa rezolve in trezie. Ceea ce descriu aici e cat se poate de real. Nu e vorba de exceptii, nici de caricaturizari. E o viata pe care o duc majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta. Si totusi, eu am o intuitie puternica cum ca ceva e in neregula. Cred ca nu asta ar trebui sa fie normalitatea. Nu ar trebui sa ne ducem viata in munca din scoala in mormant. Si totusi, cadem cu totii, pe rand, generatie cu generatie in acest pattern. Si il replicam. Adica nu numai ca ajungem sa muncim ca animalele de dimineata pana noaptea, dar ajungem sa ii presam si pe altii sa fie la fel. Muncim zilnic, de dimineata pana seara ca sa cumparam produse si servicii de care nu avem cu adevarat nevoie. Suntem stresati, nemultumiti, haituiti. Ne dorim cu jind sa vina acele cateva zile de concediu pe an, in care sa ne refacem energia pierduta in celelalte 360si de zile. Ai observat ca ne imbolnavim mai des, de stres? Ca suntem mai slabiti, ca trebuie sa pompam vitamine, medicamente, energizante ca sa ne mentinem intr-o forma cat de cat functionala? “Si ce s-ar alege de lumea asta daca nimeni n-ar munci?”. Ma intreb, oare ce mare nenorocire s-o intampla?? Te pomenesti ca n-o sa mai avem cand sa producem atatea lucruri de care nimeni n-are cu adevarat nevoie. Ar fi absolut groaznic daca am munci toti cate 4 ore pe zi, n-am sti ce sa facem cu atata timp liber. Cica un experiment sociologic a comparat entuziasmul, energia si motivatia oamenilor de a face lucruri, fiind sau nu remunerati. Experimentul a aratat ca oamenii au seminificativ mult mai mult entuziasm si energie cand fac o activitate voluntar decat atunci cand sunt platiti. I-auzi. N-ar fi misto sa nu mai simtim jugul de pe gat in fiecare zi, si sa impingem cu placere, atat cat simtim ca avem voie? Cred ca trebuie sa reconsideram nitel “statul degeaba”. A fi sanatos, a alerga in parc, a innota, a asculta un album, a sta intins pe iarba si a te uita la cer, a fuma din pipa si a citi o carte – toate astea nu sunt munca in sensul clasic capitalist, dar nu sunt nici stat degeaba. Sunt o parte din noi si din echilibrul interior atat de necesar. Gandeste-te serios la cat din zi petreci muncind, si cat petreci facand alte lucruri pe care le simti necesare pentru a merge inainte.