24.oct 2012

       Acum cateva zile am iesit pana in lidlle ca sa-mi fac cumparaturile. Si cum eram eu la rand la casa la supermarket, in fata mea o "doamna" cu un copil la vreo 4-5 ani sa zic. Mai aveau putin si terminau de pus produsele in pungi, sa plateasca si sa se care, cand o aud pe preadistinsa doamna, zicandu-i nevinovatului de copil, care se juca cu o pereche de sosete noi:

" - Termina ca te omor!"
       Pur si simplu mi s-a suit sangele in cap, parul s-a ridicat pe spate si ceafa, pumnii mi s-au incordat, pe sira spinarii am simtit un fior rece iar gura mi s-a deschis involuntar cu politeturi cu destinatia finala "doamna". Mda, am observat ca mi se intampla cam des asta ). O fi de la varsta nu stiu, dar toleranta sigur mi-a scazut.
      Si nu m-am putut abtine si am intrebat-o, sub un ton acuzator, de ce vorbeste asa cu copilul ei. "Asa se vorbeste?" Intial a ramas perplexa, apoi a inceput sa se rasteasca ca ce ma bag eu. Am lamurit-o ca daca nu ma bag eu atunci poate se baga protectia sociala. S-a aprins si mai tare si mi-a explicat ea mie ca de acuma sa ma bag peste aurolacii de pe strada, drogatii si restul de golani.
      Imi pare rau ca n-am fost pe faza sa-i explic ca multi dintre aia au ajuns asa tocmai pentru ca parintii lor le vorbeau in felul asta. Dar na, nu cred ca aveam eu prea multe sanse sa o luminez in alea cateva secunde de interactiune cu ea. Dar cine stie, azi io, maine altul, poate se prinde ceva.

Trist.

Sistemul din Romania:D

         Daca te-a pus naiba sa te duci asa ca un ghiocel la primarie, politie, itm, trezorerie, judecatorie sau oricare alta institutie publica romaneasca, vei constata cu stupoare ca ai facut un drum degeaba. Pregateste-te pentru o zi tensionata si fara finalizare.
        Asa e cu statul roman si cetateanul de rand. Ca si cum acesta s-ar uita la un film porno. De fiecare data finalitatea e aceeasi si dezamagirea pe masura. Romanul s-a saturat de aceeasi secventa de final de film, cu chestii tasnind din toate orificiile pe toate lucrurile, la fel cum s-a saturat de toata birocratia de care se loveste. Ai putea spune deci ca birocratia e o sperma. Nu e nevoie de mare lucru sa iasa la lumina, loveste cand nimeni nu se asteapta, manjeste tot ce apuca, n-are o tinta precisa, mereu sunt victime colaterale si prea multi o practica.
         Un lucru am refuzat mereu sa pricep legat de institutiile astea unde trebuie sa obtii nu stiu ce document sau act. De ce te pune sa mergi la mama dreaku' in praznic, la polul opus al planetei, sa achiti taxele necesare prin tot felul de banci, ca apoi sa te cari cu chitantele inapoi la ei in original. Asta ca sa mai ai si grija lor sa nu le pierzi intre timp, ca altfel esti mancat. Oare nu era mai simplu sa fie totul la un loc, centralizat? Vine omu', intra, sta putin, termina si pleaca fericit si satisfacut. Fast & clean :)). Nici in visele mele cele mai umede nu mai indraznesc sa visez ca va fi vreodata asa.

Sunt "eu" sau eu sunt " toti"????

Avem idei, explicatii, pretexte, opinii, create doar din dorinta de unitate, de apartenenta. Majoritatea sunt imprumutate, constient sau inconstient, nebazandu-se pe experienta noastra anterioara, dar care ne dau un sentiment de satisfactie, transformandu-ne in mintea noastra intr-o fiinta rationala.

Nimic mai fals. Aceasta ratiune este de fapt o pseudo-ratiune. Niste plagiatori care vor sa se integreze in societate, pierzand din ei in decursul timpului si nedandu-si seama de acest lucru.

Ajungem sa nu mai avem propriile idei, pareri, gesturi, propriul mod de viata. Imitam, ne comparam, ne omogenizam in detrimentul purei noastre personalitati si a potentialului nostru natural, care ajunge sa nu se mai distinga.

E mai simplu sa copiezi, decat sa creezi!

La un nivel mai inalt, noi "incercam" ca toata lumea sa fie la fel, distrugand capacitatea fiecaruia de a fi el insusi; generalizam.  Astfel am creat si scolile "generale".

Daca au anumite aptitudini nu ne dam seama la gramada, in schimb apreciem mediocritatea: cand sunt buni la toate materiile. Daca un copil este stangaci, il fortam sa scrie cu dreapta sau daca nu,  oricum il consideram "diferit".  

Fiecare din noi e o entitate; ne nastem unici ca apoi societatea sa ne manipuleze, sa ne schimbe, sa taie sa adauge, pierzandu-ne forma initiala. De noi depinde daca ne pierdem sau nu.

Sunt sentimente, dorinte, placeri, pasiuni in sufletul nostru, pe care le reprimam, de frica sa nu fim pe placul celor din jur, ori sa nu ne integram; dar tocmai acestea ne fac diferiti unii de altii.

Imi iubesc jobul!!!!

           Da, pot să declar asta oricui şi oricând: îmi iubesc jobul!
   Cel mai frumos lucru în viaţă este să iubeşti ceea ce faci şi atunci ajung la vorba fratiorului meu: viaţa-i frumoasă! Chiar e!
   Îmi iubesc jobul pentru că mă confrunt în fiecare zi cu situaţii noi care îmi pun la încercare creativitatea, flexibilitatea şi capacitatea de relaţionare.
   Îmi iubesc jobul pentru că de-a lungul timpului am întâlnit oameni de la care să am ce învăţa, iar unii dintre ei îmi servesc şi acum drept exemplu în viaţă.
   Îmi iubesc jobul pentru că am libertatea să mă afirm şi să-mi pun în valoare cunoştinţele, potenţialul şi pasiunea cu care obişnuiesc să fac lucrurile.
   Îmi iubesc jobul pentru că nu mai am nevoie să fiu motivat de alţii şi mă pot motiva uşor prin propriile rezultate.(si voi ar trebui sa faceti la fel,sentimentul de dupa e miraculos).
   Îmi iubesc jobul pentru că mi-l desfăşor într-un mediu corect şi securizat. Într-un mediu în care ştiu foarte bine la ce să mă aştept când lucrurile nu merg aşa cum trebuie, dar într-un mediu în care ştiu că mă simt apreciat atunci când sunt performant (pe cifre) şi nimic altceva.
   Eu îmi iubesc jobul şi pot să declar asta oricând, oricui şi oriunde.
  Voi ce puteţi spune despre jobul vostru? O faceţi cu pasiune? Merită? Simţiti că sunteţi apreciaţi şi că faceţi ceea ce vă place?

Attitude creates altitude in life...

Intai si intai o sa tip pana cand ochii mei vor semana bine cu niste pepeni. Nu la culoare, ci la dimensiuni. Intre doua pauze de suparare, o sa tip in gand si o sa-ti spun ca m-ai mintit, ca mi-ai inselat increderea, ca te-ai jucat cu sufletul si nervii mei. Si apoi o sa ma descarc in preajma prietenilor mei. Cand o sa termin cu toate aceaste suparari, o sa ma inchid in mine si voi promite solemn lumii ca nimeni niciodata nu se va mai apropia de mine atat de mult incat sa mai sufar atat de tare. Nimeni nu va mai sti cum sunt, cat de mult pot iubi si cat de schimbator sunt.
Stop. Asta nu sunt eu, cel de acum. Asta sunt eu cel de acum 7-8 ani. Nimic din ceea ce mi s-a intamplat nu s-a intamplat fara participarea sau voia mea. Am ales constient sa fiu langa tine, sa compensez prin hotararea mea nehotararea ta, sa sper ca ma vezi asa cum sunt si ca apeciezi ce vezi. Nu s-a intamplat. Da, puteai sa imi spui, si da, puteai sa nu te joci cu mine. Dar nimic, absolut nimic nu se intampla din vina unei singure parti. Nu esti tu vinovata ca te-am vazut mai buna decat esti, ca te-am crezut mai sensibila decat esti, ca am crezut cu adevarat ca sunt pentru tine. Am jucat cu cartile pe care le-am avut si m-am straduit sa intuiesc schimbarile de strategie in jocul tau. N-am intuit insa ca tu jucai de fapt alt joc. Nu ti-am intuit cinismul, l-am confundat cu siguranta. Dar asta e exclusiv vina mea. Cand iti place cineva iti pui o pereche de ochelari de soare si asta nu prea te ajuta sa-l vezi asa cum e, sau – mai exact – vezi greu punctele oarbe. Da, m-ai ranit. Da, am plans. Si da, am fost furios. Dar asta nu ma va impiedica sa zambesc, sa ridic din umeri si sa spun ca nici idee nu ai ce-ai pierdut pentru simplul motiv ca nu ai vrut sa ma vezi, desi eram in fata ta. Candva in viata asta o sa ne intalnim si tot ceea ce simt acum va fi zambet, nu incruntare. Pentru ca eu am ales sa te iubesc chiar daca, undeva in adancul sufletului meu, am stiut ca nu ma vei iubi niciodata. Si daca am reusit sa fac asta inseamna ca pentru altcineva pot fi mai mult decat am fost pentru tine, pentru ca sentimentele mele nu se vor mai lovi de un zid, ci de inima unui om dispus sa le primeasca.
P.S. Textul de mai sus e personal si, in acelasi timp, general. Orice asemanare cu fapte si personaje din realitate nu este insa deloc intamplatoare :)

Despre Ei...prietenii mei....

         De 2 zile imi pun gandurile cap la cap ca sa pot sa vorbesc despre Ei...si imi dau seama ca este foarte usor deoarece cu ei am crescut si am copilarit. Eu imi iubesc prietenii. De ce? Pentru ca sunt mereu acolo langa mine cand am nevoie de ei. Pentru ca stiu sa ma aprecieze si nu ma lasa niciodata in urma. Pentru ca ma sustin si ma indeamna sa fac ceea ce-mi dicteaza sufletul. Pentru ca nu ma mint si imi spun adevarul cand e nevoie. Pentru ca nu se prefac atunci cand nu le place ceva la mine.
  Ii iubesc pentru ca ma asculta si ma ajuta cu ce pot ei mai bine. Ii iubesc pentru ca sunt amuzanti si imi povestesc tot felul de peripetii. Ii iubesc pentru ca pot fi cele mai serioase persoane de pe pamant atunci cand e nevoie. Ii iubesc pentru ca ma tachineaza mereu si stiu sa aiba grija sa faca asta in asa fel incat sa nu ma supar.
      Cred in ceea ce imi spun prietenii ca ar trebui sa fac diferit, pentru ca ei ma ajuta neconditionat si tocmai de asta vor sa vada ca imi este bine. Parerea lor e importanta pentru mine pentru ca ei sunt oglinda care ma ajuta sa evoluez, sa ma vad pe mine altfel. Cred ca modul in care ma vede persoana pe care o iubesc e definitoriu, pentru ca sunt bucatile din mine pe care nimeni nu le poate vedea in mod normal. Doar in raport cu o persoana iubita devenim altfel. V-ati analizat vreodata vocea, mersul, pozitia corpului cand va intalniti cu persoana care o iubiti? Daca e persoana potrivita, tot ceea ce voi sunteti si faceti se redefineste, veti gasi resurse nebanuite de tandrete si intelepciune care sa va ajute sa intelegeti, sa fiti mai buni, sa evoluati din interior. Un singur lucru face diferenta: ce atitudine ai fata de cei din jur cand nu castigi, cand nu ii este bine, cand nu esti tu cel/cea ales in dragoste? Fii suparat, tipa, urla, descarca-ti nervii. Dar nu pe cei dragi. Si stii de ce? Pentru ca vei pierde la un moment dat umerii pe care te sprijineai ca sa urci, mainile care te ridicau de jos. Oferim neconsitionat dragoste si suport oamenilor pe care alegem sa-i lasam in viata noastra. Dar la fel de neconditionat este si respectul pe care il asteptam si il oferim.

In limbajul prietenului meu Catalin “sa nu uiti de unde ai plecat”. Nu uita cine ai fost, ce a trebuit sa faci pentru a ajunge unde erai si cine ti-a fost aproape cand nici macar tu nu mai credeai in drumul tau. Si uite asa cred cu tarie ca pot fi mereu mai bun, ca pot mereu sa invat de la cei din jur.
                           By Serj!!!!

Mi-am gasit ideile ( idei personale 2006-2007 cred ) :D

Ma gandeam daunazi ca a avea o pagina de Hi 5 pare o chestie destul de public si ca ar fi lipsit de bun simt din partea mea sa incep a-mi prezenta evenimentele din viata insotite de aura reflexiva, sa incep sa-mi expun unele si altele… Pana cand am descoperit ca o astfel de pagina nu este altceva decat o pagina ( ma repet ) ascunsa intre milioanele de pagini de pe net, este ceva atat de privat precum o casuta postala pe care scrie numele tau, pentru ca nu te citesti decat tu si cativa amici care iti vad adresa cu pagina de “html” la statusul de pe mess. In afara persoanelor cu adevarat publice care desigur isi promoveaza paginile de hi5 prin insasi fiinta lor publica - dar si stau de ele, Hi 5 la greu :D:D - restul de 90% din paginile de hi5 active cred ca sunt dedate parasirii dupa primele 2-3 luni…parerea mea…. Dupa primele post-uri despre sine, profesie, cariera, devenire, hobbyuri, vise si realitati, opinii la rece despre ultimele titluri de ziare,filme, urmeaza ceva continut din media, publicitate, foto, video, stiri… Daca nu tii ritmul, sa cauti informatie, sa postezi, sa fie Hi5-ul activ, citit, cautat, gasit s.a.m.d., te duci in cele 90% de pagini de Hi5 care mor tinere sperante in “Hi5-osfera”…=))
Acum ca voi avea din nou ceva mai mult timp e de presupus ca voi reincepe postarea pe pe pagina mea de hi5 , dar nu va lasati inselati de aparente. Asa ca aceasta pagina de hi5 este unul de tipul “vine, trage si dispare”, asa ca nu va puneti sperante.
As putea sa descriu o idee generala.. dar cred ca important este care este efectul acestei pagini de hi5 in viata mea….Asadar efectul paginii de hi5 in viata mea e unul simplu si oarecum nesemnificativ. E pura continuitate… Dar efectul hi5-ului in viata cititorilor reprezinta cat din sufletul tau le aduce un zambet sau un gest marunt. Daca acum zambesti… eu sunt fericit ! iar pagina mea de Hi5 si-a facut datoria.Ce am zis pana acum despre hi5 e partea buna faza urmatoare este urmatoarea ca sa stiti cu totii: * Email-ul nu incepe cu www.
* Adresa de hi5 nu incepe cu www. Ea trebuie sa inceapa cu numele protocolului, adica “http”.
Da stiu, V-am bagat in ceata deja. Unii habar n-au la ce se foloseste internetul si eu va zic de http:)), dar lasa ca ajungeti voi mari si tari. :-J
Si daca tot suntem aici: Stie cineva la ce ajuta comentariile de pe hi5????
Vad ca din ce in ce mai multi baietasi si fetite cer comentarii si zic ca returneaza, dar nu inteleg de ce. :-??
De la o vreme observ că tot mai multă lume trece de la reţeaua socială cunoscută sub numele de Hi5 la serviciile Google, şi anume MySpace. Chiar dacă iniţial poate părea tentant, având oarecare beneficii, în umbră rămâne tot o mişcare tâmpită, idioată şi mâncătoare de timp.
Cunoscuţii ştiu bine părerea mea despre reţelele sociale, chiar dacă am şi eu Hi5-ul în bookmark list. Însă, o dată ce-am ajuns să stau cu tab-ul Hi5-ului deschis mai mult decât orice alt program am realizat că nu fac decât să pierd vremea şi efectiv să nu câştig nimic!
Generaţia messenger se transformă pe zi ce trece în generaţia “dami shi mie un commen plz plz plz dau inapoi mwah mwah mwah }{}{ raman dator/datoare poze noi comment plz fac orice pt un comment ”s.a.m.d. Teoretic, ar trebui să nu-mi pese, pentru că fiecare program de IM permite blocarea anumitor persoane amatoare de mesaje de informare în masă (ca să nu scriu cuvântul magic), dar pe zi ce trece văd numărul de persoane din listă micşorându-se. Nu ar fi asta o mare problemă, însă la un moment dat îţi iei 5 minute libere să cugeţi aşa … în linişte, acolo, în prostia ta şi să te întrebi : mă, e unu’ tâmpit. sunt 10. sunt 100. da’ chiar aşa sunt toţi tâmpiţi ?:))
Revenind la subiectul iniţial : MySpace - noul Hi5. Dacă până acum câteva luni, isteria Hi5-ului cuprinsese pe toată lumea, unele versuri i-au făcut pe tineri să schimbe acest serviciu cu cel oferit de Google. Deh, să fie în trend şi să nu se simtă vizaţi de “n-am cont pe haifaiv, am pe hai sictir de-aici”.
Umorul negru se potriveşte cel mai bine acestei situaţii şi pot afirma că situaţia a evoluat puţin din “extraordinar de rău” în “rău”. De ce spun asta ? Pentru că un cont pe MySpace necesită un nivel mai mare de inteligenţă pentru a-l crea decât unul de Hi5 (dacă pentru a face un profil pe Hi5 era suficient să fi puţin mai inteligent decât o plantă de sufragerie, pentru unul de MySpace trebuie să-ţi depăşeşti câinele sau pisica) =)) procentul utilizare este încă destul de mic, dar cu puternice tendinţe de creştere ;))

Nu aduc în discuţie zecile de bloguri (cred că după ce se fumează şi faza cu MySpace-ul, blogurile vor deveni atracţia principală) în care o groază de persoane cu mult prea muuuuult timp liber aberează şi înjură şi îşi bagă şi fac şi dreg şi povestesc şi copiază şi mai ştiu eu ce fac de dragul atragerii unor vizitatori care să le comenteze aberaţiile.
Poate că vă vine în minte acum ideea : băi, la cine se referă ăsta, că şi el a avut cont pe Hi5 şi acuma are blog dom’le? Greşit oameni buni! Greşit din simplul fapt că eu am avut cont pe Hi5 din pură curiozitate si inca il mai am, dar am renunţat să-l mai accesez atat de des. Nu-l şterg şi nici nu-l voi şterge, deoarece există posibilitatea ca peste vreo 50 de ani când lumea se va deştepta (oare ?) conturile de pe Hi5 şi dovezile de prostie acută din zilele noastre să fie la fel de scumpe precum o brăţară dacică.
Înţeleg ideea cu evoluţia şi faptul că fiecare din noi trebuie să treacă prin viaţă şi să facă faţă unor anumite situaţii în anumite momente, însă de ce mi se pare mie că lumea a luat-o atât de razna în ultima vreme ?
Dacă acum, când procentul de acces la internet broadband în România e undeva la 31% conform ANRCTI, se manifestă atâta prostie şi decadenţă în spaţiul virtual, îmi e frică să mă gândesc ce se va întâmpla pe mai tarziu….:-S
Toti se lasa voia sorţii acestui fenomen care ia din ce în ce mai mult amploare şi transformă tinerii din oameni normali în obsedaţi de Hi5/MySpace, vânători de noi stiluri, dependenţi de comment-uri şi obsedati după poze de sus/narcisişti ? Nu credeţi că e timpul să facem ceva pentru a promova adevăratele valori ? Nu cu palma, pumnu’ sau cu înjurătura sau leapşa, ci mai degrabă prin înlocuirea lungilor discuţii pe mess sau prin intermediul comentariilor la poze cu întâlniri amicale ?Oricum eu sunt anti mess :-J prefer sa discut face to face cu o persoana cred ca ar fi mai usor nu numai pt mine ci si pt cel care ii vorbesc
Din experienţă proprie vă spun, e mult mai frumos şi mai folositor să stai 30 de minute într-un local să bei un suc,cafea orice şi să schimbi o vorbă cu o cunoştiinţă, decât să stai 2 ore “pă mess” şi să “te descarci” nu?? Oare numai eu gandesc asa????
Nu e mai frumos ca în loc de poze să-i arăţi unei persoane adevărata înfăţişare a ta ? Adică mersi, dacă te place bine, dacă nu, lumea e mare, iar dacă eşti băiat, ai de unde să alegi (conform unor studi numărul fetelor/femeilor îl depăşeşte pe cel al băieţilor/bărbaţilor la nivel mondial) !!! Iar dacă eşti fată, stai tu liniştită că nu mori sunt destui bagatori in seama:-J
..... aici ma opresc am vorbit prea mult,ce inseamna sa ai insomnia noaptea,…..